intrebare-dilema

Am o dilemă și am nevoie de ajutorul vostru să găsesc răspunsul.  Nu de mult am început să citesc „Iubesc să fiu femeie” de Hedi Hoka. Am ajuns la capitolul cinci, unde Hedi vorbește despre despărțiri și după cât timp este ok să începi o nouă relație. Eu aș zice că atunci când ești pregătit, indiferent dacă e peste o săptămână, o lună sau un an. Dar nu asta este marea dilemă. Aici fiecare decide ce este mai bine pentru el, no comment.

Am citit la un moment dat următoarea frază: „Dacă ești femeie, vei avea nevoie de prietene sau de un psiholog cu care să discuți, să dezbați despărțirea, dar și toată relația!” Am înțeles că femeile, de regulă, bocesc în grup atunci când una din ele trece prin clipe grele sau tocmai s-a despărțit de dragul său iubit, despică firu-n patru și caută răspunsuri ore întregi.  Mai știu că își iau o tonă de ciocolată/ înghețată/ prăjituri etc, și epuizează toate comediile romantice într-o săptămână. Îmi mai este cunoscut și faptul că femeile au tendința de a intra în depresie după o despărțire; decid să facă un duș, să se facă frumoase și să meargă în parc pentru a lua o gură de aer, când, de fapt, ajunge să bocească pentru că în cada aia obișnuia să fie și EL, ascultă o melodie….ohh, asta era melodia lor, cineva îi aduce un buchet de flori pentru a-i ridica moralul, când ce să vezi? Fix aceleași flori îi aducea și EL!!

Pe scurt, înțeleg chestia asta cu nevoia de vorbit/ bârfit/ împărtășit idei, dar nu înțeleg de ce bărbații nu au nevoia unui psiholog. Și nu mă refer aici la despărțiri sau chestii sentimentale, ci în general. Faptul că bărbații nu se laudă cu mersul la psiholog e o chestie, dar să nu ai nevoie de părerea unui specialist niciodată în viață, mi se pare interesant. Cunosc mulți bărbați care consideră o insultă să-i sugerezi să meargă la psiholog. Bărbați dragi, sunteți și voi oameni, nu genii! Keep calm și vedeți partea bună a lucrurilor.

Societatea, de-a lungul timpului, a dictat sau mai degrabă, a impus felul în care trebuie să se comporte un bărbat. Dar e un mare bullshit!

Acum și dilema: de ce bărbații trebuie să adopte stilul ăsta? De ce nu pot să-și arate și ei slăbiciunile și vulnerabilitățile? De ce trebuie să fie mereu super eroi? Adică, e super nice ideea de super hero, dar e un pic obositor pentru ei!

Vă rog să-mi lămuriți și mie mintea asta limitată! 🙂

xoxo

One Reply to “Dilema mare, mon cher!”

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

You may use these <abbr title="HyperText Markup Language">html</abbr> tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*