Nu am fost niciodată fan desene animate. Când eram mică, rareori mă uitam la desene. Mi se părea timp irosit, să nu mai zic de faptul că toate desenele mi se păreau seci. Tom & Jerry mă mai făcea să râd, însă la restul nici nu mă oboseam să mă uit! Habar nu am de ce eram așa pornită împotriva desenelor animate!
Nici acum, după ani buni, nu mă pot declara fan desenelor animate, dar mai am momente când mă mai uit la câte unul. Știți, însă, la ce m-aș uita în fiecare zi? La animația „Strumpfii: Satul Pierdut”. Tocmai am văzut trailer-ul de la noul film ștrumpfesc și mă declar foarte încântată de ceea ce am văzut. Sunt ștrumpficios de încântată de trailer! Ard de nerăbdare să merg la cinema să văd întreaga aventură a micilor albăstrei în călătoria lor spre Satul Pierdut! Ceea ce mă bucură este faptul că nu mai am mult de așteptat deoarece data de lansare a acestei comedii este pe 31 martie 2017. Practic, mai sunt trei zile, dar am impresia că mai este o veșnicie. Cred că voi leșina de râs la acest film!
Numai că știți ce nu am înțeles niciodată? Motivul pentru care există un singur personaj feminin. M-am uitat la toate filmele cu ștrumpfi și, zău, dacă am mai văzut o altă Ștrumpfiță! Or fi ștrumpfii o gașcă mare și unită, dar haideți să fim realiști, sunt unele lucruri pe care Ștrumpfița nu le poate discuta cu băieții. Poate ar mai apela la Istețul pentru ceva sfat, dar atât!
Mă apuc să scriu scenariul pentru următoarea aventură ștrumpfească în care eu voi deveni al doilea personaj feminin din poveste. Hm…dar ce nume să-mi pun? Alintata? Neah, m-ar confunda lumea cu pisica urâciosului Gargamel. Neînfricata? Nu, nu sună bine. Ah, gata! Știu! Voi fi Ștrumpfița-Sarcastică!
Ca să demonstrez că îmi merit acest nume, am să vă povestesc o aventură tipic ștrumpfăreștilor. Vacanța de vară, satul bunicilor. De obicei, acesta este locul unde se ștrumpfesc lucrurile. Eram împreună cu surorile mele în grădina bunicii, testând de zor strugurii mari și negri și dulci. Distracția noastră a fost ruinată de către un grup de dive ( a se citi piți-ștrumpfe) aflate în trecere pe lângă grădina noastră. Glumele nesărate și deloc amuzante nu încetau să apară la adresa noastră, a orășencelor.
Sarcastică din fire, nu am putut să tac și uite așa a început războiul între noi! În scurt timp, grădina bunicii s-a transformat într-o adevărată scenă de luptă, mai ceva ca într-un film de acțiune. Am început să atacăm cu cele mai coapte și zemoase roșii, prune și struguri, făcând mult mișto la adresa lor. La scurt timp, divele noastre au dispărut plângând și cu hainele colorate bio, eco, natural sau cum vreți voi să mai spuneți!
După această scenă, eu împreună cu surorile mele trebuia să fim cu ochii-n patru, asemenea ștrumpfilor deoarece eram „vânate” de maleficele dive! Dar, of course, nu ne-au prins niciodată!
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017!
Sursă foto: super-blog.eu și google