toamna

În sufletul meu a venit toamna. Plouă, plouă cu lacrimile mele. Vântul suflă cu putere, înfiorând cu suflarea sa suflete și sfâșiindu-mi inima. E vântul tristeții mele care zgâlțâie ca un nebun fereastra sufletului tău..

Dar fereastra ta e mult prea fermecată de noapte.

Plouă, nu vezi că plouă?

Lacrimile mele îți bat în geam, dezvăluind, în ritmul lor, două cuvinte. Le știi. Ți le-am spus de atâtea ori, dar nu le-ai băgat în seamă. Nu le-ai observat și nici nu le observi. Nu vezi că păsările își iau zborul din sufletul meu și-ți cântă la fereastră? Păcat, nimic nu te poate face să observi că exist.

În sufletul meu a venit toamna. Și afară e primăvară…

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

You may use these <abbr title="HyperText Markup Language">html</abbr> tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*