Rămâi cu mă-ta!

Nu o exista femeia ideală, dar cu durere în suflet (not) anunț că nici bărbatul ideal nu există. 

O face pe amabilul, îți deschide portiera mașinii (asta la primele întâlniri, că apoi se duc bunele maniere pe apa sâmbetei), te scoate la cel mai fancy restaurant, te vrăjește cu texte din Shakespeare învățate de pe rost cu 15 minute înainte să te vadă, îți trântește două zâmbete în timp ce mârâie leșinat un „ce ochi frumoși ai” și, baang! – are impresia că deja te-a dat pe spate.

Băi, praz umblător, ai idee de câte ori am adormit cu telefonul în mână, poate-poate ai de gând să îmi răspunzi la mesaj? Și de câte ori am tresărit când mi se aprindea ecranul smartphone-ului, sperând în tăcere că ești tu și că ți-a venit mintea la cap să îmi răspunzi și mie? „Ia spune, care-i treaba?” Care-i treaba? Ah, nimic, doar că îmi era dor de tine, că am avut o zi groaznică și voiam să îți aud vocea înainte să adorm și că aș prefera să fii lângă mine acum. Mă-ta, mă!!

Ai idee de câte ori m-ai dezamăgit, dar te-am iertat? Știi de câte ori îmi venea să-ți dau un pumn în mufa aia frumos creionată să-ți sară fițele din cap? Știi, mă? Știi?!

Dar poveștile alea cu „eu nu am nevoie de o etichetă ca să fiu cu tine”, „fă tu X lucru că ești fată și îți iese mai bine”, „eu nu mă mai văd cu nimeni, tu ești singura”, „tu ești ok, problema e la mine”, le știi? Eu mi le aduc perfect aminte. Dacă știam că ești autist, nici măcar nu îți mai scriam…

Ai idee câte promisiuni ai încălcat? Câte scuze ai croșetat, doar ca să-ți fie ție bine? Ai idee cât mă dureau reproșurile tale? Mi-au rămas cicatrici care îmi aduc aminte de ele over and over again.

Băi, ăsta, cum vine treaba asta cu „dar ce ai făcut toată ziua?” Ce, eu te iau la întrebări când o arzi high class prin cluburi sau joci jocul ăla tâmpit al tău până dimineața de ai cearcăne până la genunchi? Ți-am zis eu ceva? Și-atunci?

Vrei afecțiune, înțelegere, iubire, spontaneitate, echilibru..Dar ai întrebat vreodată ce îmi doresc eu? Ți-am spus eu și tot degeaba a fost! Ia spune, micuțule Einstein, nu ești puțin cam superficial? Maturizează-te, îngeraș!

Ai idee câte issue-uri nerezolvate ai? Hmm? Să aud!

Oare te-ai gândit vreodată cât m-am strofocat să înțeleg, cât m-am zbătut, cât am stat ca pe ace, cu inima pe jar? Te-ai gândit cât am plâns, cât am suferit, cât m-am dat peste cap ca să am un răspuns? Hai spune, raton arogant, ai idee?

Dar cel mai important, ai idee câte compromisuri am făcut pentru tine? 

 

P.S. Mulțumesc pentru vederea din Seenaia! 🙂

xoxo