Nu am mai dat de ceva timp pe aici. Nu am scris pentru că uneori mi-a fost lene, alteori nu am avut inspirație, am fost supărată ori prea fericită ori am fost ocupată.
În tot acest timp am analizat pe cei din jurul meu. Oameni triști, morocănoși dimineața în autobuz, persoane rezervate care se ascund sub eticheta „timid” sau „matur”, oportuniști la fiecare pas, egoiști, aventurieri, persoane care se uită la tine ca mâța-n calendar atunci când le zâmbești,
Trăim niște vremuri tare ciudate. Nu mai citim cărți pentru că nu sunt cool, ne baricadăm între patru pereți și începem aventura jocurilor video, pe facebook suntem populari și o ardem high class prin tot felul de locuri exotice, iar în realitate suntem singuri – cuc, muzica bună a murit, iar pentru că suntem un popor care luptă împotriva discriminării, oficializăm manelele. R.I.P.
Trăim niște vremuri în care lumea e întoarsă pe dos, ceea ce era valoros odată acum este ridiculizat și dat la o parte, artiștii se nasc peste noapte, sunt promovate nonvalorile, Dumnezeu este dat uitării, Gigi Becali este ridicat în slăvi.
Și mai este ceva în vogă: Divorțul. Tinerii se înghesuie la Starea Civilă mai ceva ca babele la pupat moaște, sunt nerăbdători să-și declare iubirea, se întrec în declarații siropoase, presărate cu versuri din Eminescu și demonstrații din Shakespeare, fac nunți de trei zile și trei nopți, ca în povești, luna de miere trebuie să fie de trei ori mai extravagantă decât nunta, iar după șase luni apare bebele. Toată romanța asta ține un an- doi până când părinții se trezesc din visare, realizează că lantul iubirii s-a rupt, nici unul dintre ei nu mai era ca la început, fiecare are câte un prieten cu beneficii și cam asta e tot. Neext!
Căsătoria arată mai mult ca o afacere, iar dragostea nu este mai prețioasă decât o scobitoare. Nimeni nu mai luptă să repare ce a stricat, este demodat să ai încredere, nimeni nu este interesat de noțiunea de familie. Fugim de responsabilități, dar visăm ca într-o zi să avem relația perfectă. Înșelăm la fel cum respirăm, spunem ”te iubesc” la fel de ușor precum rostim ” shaorma cu de toate”, relațiile noastre nu sunt relații dacă nu apar și pe Facebook, și asta nu pentru că ții atât de mult la acea relație, ci să știe X sau Y de cine să se ferească.
Eu aleg să cred în dragoste, căsătorie, familie! Sunt, oare, old fashion? 😀
Haideți să nu uităm de lucrurile care contează cu adevărat!
Mai suntem și alții old-fashioned ca tine. 🙂
Mă bucur! 🙂