Impas

Aștept..aștept din nou o zi cu soare
O zi în care să zâmbesc.
În loc de ură, să ofer iertare
În pace și-armonie să trăiesc.

Dar fiecare zi e-o provocare
În fiecare zi trebuie să aleg
Cum oare pot fi așa nepăsătoare?
De ce nu pot pe ceilalți să-i înțeleg?

Adesea fac greșeli, mă las dusă de val
Jignesc, mint și sunt indiferentă
Iar dacă trag o linie de final
Văd că trăiesc, dar sunt tot mai absentă.

Ce-aștept eu e o minune,
Un miracol ce n-are să se-ntâmple.
Căci eu nu fac des fapte bune
Și-acel gol de fericire n-are să se umple.

2 Replies to “Impas”

  1. dacă ar fi să te cred un prim pas este deja făcut, recunoașterea … dar mă încăpățânez să nu te cred 😉

    1. Haha 🙂 știi tu ce știi!

Leave a Reply