Nu știu cum sunteți voi, dar eu dacă aș avea un serial bun pe care să-l vizionez, nu-mi trebuie nici mâncare, nici apă. Parcă nici ieșirile în parc nu-mi mai par utile, nici cafeaua nu-mi mai face cu ochiul. Aș sta relaxată în patul meu perfect și aș prinde rădăcini acolo până s-ar termina serialul. Nu m-aș clinti din pat nici dacă este ditamai cutremurul și nici dacă ar veni rușii peste noi (acum glumim, doamne feri să vină!!) Asta înseamnă să trăiești serialul, și nu să dai play pur și simplu.
Bine bine, știu că în viața reală mai trebuie să faci un sacrificiu și să te mai duci la job. Știu. Și, de asemenea, mai sunt momente în care ești așa de afectat de ceea ce se întâmplă în serial, că decizi în ziua următoare să te duci la facultate sau să dai o ditamai petrecere ca să ieși din depresie.
Acesta este efectul pe care îl are Grey`s Anatomy asupra mea. Pentru mine nu este un alt serial cu muuulte sezoane, toate de umplutură. Râd alături de Izzie și mai notez, între timp, o rețetă de brioșe; operez alături de Shepard pe creier; încalc regulile precum Meredith și sunt autoritară ca și Miranda. Plâng alături de oamenii aceștia, le ascult poveștile lor de viață, beau cu ei la Joe`s Bar, tratez pacienții alături de ei, dansez, sufăr, plâng, mă cert, mă împac. Efectiv nu pot concepe când Shonda (creierul din spatele poveștii GA) decide să mai omoare un personaj. E ca și cum se duce și o parte din suflețelul meu. Serios. Atunci când George a avut accidentul și a murit, nu mi-a venit să cred pentru că am crezut până în ultima secundă că va supraviețui. Să nu mai vorbim despre momentul când Lexie și Mark au părăsit serialul – doliu, ce să mai. Plângeam în hohote. Așa poveste de dragoste nu ai să vezi peste tot!! Aștept să văd ce surprize mai pregătește draga Shonda.
Iar actorii – pfoai – toți niște minunați. Îmi place foarte mult, ba chiar sunt invidioasă pe prietenia dintre Mer și Cristina. Ele sunt un exemplu despre ceea ce înseamnă o prietenie, și nu genul de prietenie pe care Gossip l-a promovat. Hei, drage fashioniste, nu săriți acum cu gura pe mine că-s superficială și nu pot vedea dincolo de faptul că toată lumea se culcă cu toată lumea. Iar Cristina Yang este excepțională, o combinație interesantă: iubește glacial, dar intens, este loială, ironică atunci când trebuie și face glume inteligente, dar seci.
Alex e băiatul rău din serial. Băiatul rău, dar cu suflet bun. Cred că mulți dintre noi ne regăsim în personajul lui. Suntem duri doar ca să ne protejăm, doar să nu vadă oricine cât de mult suferim.
Îmi place de Shepard pentru că ia inițiativă, este un fel de lider neoficial. Are carismă, este deștept, poate prea deștept!! Să nu mai vorbim de Meredith care, de la o vreme, este paranoică și seacă. Are ceva ce îmi place, chiar și cu obsesia asta a ei cu Alzheimer-ul. Iubește oameni și îi place să fie înconjurată de ei!
Îmi place și de prostuța de April. Este atât de zăpăcită, delicată și fragilă încât uneori mă întreb cum poate fi doctor. Dar felul în care o înțelege păpușelul ăsta de Avery e de-a dreptul sweet. Îmi place de ei, dar aș dori să schimb un pic perspectiva ei..aș dori să schimb mai multe chestii la serial, aș dori să fie cu happy ending. Dar, dacă ar fi așa, oare ar mai avea profit producătorii de șervețele? Hmm..habar nu am! 😀
Vouă ce seriale vă plac? 🙂
xoxo
wayward pines
Thanks 🙂