Proba a doua din cadrul competiției Spring SuperBlog 2017 este tare drăguță. Mai exact, trebuie să împărtășesc cu voi un moment pufos din viața mea, la fel de pufos precum este crema de brânză de la Delaco.
În momentul în care am citit enunțul probei, mi-am adus aminte de un moment puficios de amuzant care, sper eu, să vă răpească și vouă un zâmbet.
Ne întoarcem în urmă cu patru ani, moment în care m-am mutat în frumosul Cluj. Frumos, dar complicat deoarece nu era zi să nu ies din casă fără să mă rătăcesc!! Într-o zi, din lipsă de ocupație și din lipsă de inspirație, am decis să mă plimb cu troleul pentru a învăța zone noi din Cluj. Proastă decizie luasem, dar asta e deja altă poveste!
Așadar, m-am urcat în primul troleu care ajunsese în stație. Era gol. Ciudat, niciodată nu mi-a plăcut să fiu singură într-un mijloc de transport. Minunea, însă, s-a întâmplat la următoarea stație: urcă în troleu o tanti cu o falcă-n cer și una în pământ. Trântește poșeta pe scaun și-și duce telefonul la ureche.
– No mă, stai așa, că acu m-am urcat în autobuz. No, mai am câteva stații.
Vorbește tare. Foarte tare. Cu un accent ardelenesc evident. Mi-aș fi dorit să nu-mi fi uitat mp4-ul acasă. Dar vocea ei foarte „melodioasă” îmi ține de urât.
– Deci fii atentă, tu! M-am dus la aia la cabinet și m-a ținut vreo juma de oră în sala de așteptare. O juma de oră. Doamne feri! Nutriționista lu pește prăjit, în puii mei.
Opa..puii mei. O femeie care zice puii mei. Trag concluzia că femeia are pui. Ea urlă mai departe.
– De unde, în puii mei, ai mai găsit-o și pe asta? Măcar dacă aveam sudoku/ integrame sau orice altceva la mine, dar eu de unde puii mei să știu că o să aștept ca vaca?
Aha, deci! Ea e o vacă cu pui!
– Și când se sinchisește proasta asta să mă primească în cabinet, nici măcar nu-și cere scuze!! Cică să mă descalț și să urc pe cântar. Și când vede câte chile am, face cică: „aaaa păi, nu prea stăm pe roze”. Auzi mă, nesimțita. Adică eu mă dau de ceasu morții să ajung la proasta asta, numai fiindcă mi-ai zis tu că e mare specialistă, și ea-mi zice că nu prea stăm pe roze. Păi îți dai seama că mai aveam puțin și-i dădeam una peste bot. M-am abținut cu greu. Și după aia începe proasta să mă întrebe tot felu de chestii, de analize, de alimentație, când mi-am luat ultima oară sânge, aberații din astea. Și zic și eu ce-mi amintesc. Că nu mai prea-mi amintesc, de fapt!!
– Mă întreabă dacă mănânc noaptea..Logic, femeie!! Păi nu merge seara o cremă de brânză pufoasă cu smântână și o roșioară lângă? Normal că merge!! Dar ce știe deșteapta aia?! Se vede că nu e fan brânză! Și după ce am răbdare și-i explic tot, scoate o foaie de hârtie și începe să-mi scrie pe ea. Cică am voie să mănânc doar ce-mi scrie ea pe hârtia aia. Ia stai așa, să vezi pe ce-am dat eu un milion jumate. Stai să-ți citesc.
Scormonește în geantă și scoate o hârtie boțită. O desface.
– Cică chefir, în puii mei. Cică am voie chefir cât vreau și la orice oră. Dimineața cică am voie două felii de pâine cu secară și o jumătate de portocală. Stai, măi, că n-am terminat!! După aia, cică mai am dreptul la o gustare, până-n prânz. O banană. Atâta. După aia, la prânz, niște legume la grătar! Fără maioneză, fără sos, fără sare, fără nimic. După aia mai vine o gustare. Un măr. Un măr, în puii mei. Un măr. Și seara la cină, o brânzică de casă. Așa scrie-aici. Brânzică. Brânzică-n puii mei. Până la urmă nu e așa de proastă că știe că Delaco are cea mai pufoasă brânzică!
Eu deja mă bucur că mi-am uitat mp4-ul acasă. Număr puii. Femeia se ridică de pe scaun, se pregătește să coboare. Vine spre mine, tunând și fulgerând în telefon. M-am făcut mică în scaunul meu, abia abținându-mă să nu râd. În sfârșit coboară din autobuz, iar de pe trotuar pot auzi destul de clar:
– Îmi datorezi un milion jumate. M-ai auzit? Un milion jumate…
… în puii mei, adaug eu în gând.
Imediat cum se închid ușile troleului mă gândesc unde am pus cântarul. L-am folosit mai demult. Am și eu niște kilograme în plus, deci nu-i mare panică. Oricum am aflat ce regim trebuie să urmez dacă se rupe cântarul cu mine. La stația următoare cobor. E o cofetărie prin preajmă. Am poftă de înghețată de ciocolată. Sau de un tort Krantz. Sau de amândouă!
Sau poate savurez o cremă de brânză pufoasă…
Articol scris cu mult drag pentru cea de a doua probă a competiției Spring SuperBlog 2017!
Sursă foto: fanbrânză.ro
Multumim pentru articol “in puii mei” :)))). Mult succes!
Mulțumesc! 😀