Dacă acum câțiva ani venea cineva și-mi spunea că voi înceta să mai beau Coca Cola, îi râdeam în nas. Eram efectiv înnebunită după această băutură răcoritoare, simțeam o nevoie acută să o beau. Am ajuns chiar să înlocuiesc apa cu Coca Cola, consumam și 3-4 litri de Cola pe zi. La un moment nici nu mai știam ce gust are apa. Știu, foarte trist!
Aveam comportamentul ca al unei drogate, dacă se întâmpla să nu am Coca Cola în casă, deveneam irascibilă, aveam crize și nu mai vorbeam cu nimeni până nu primeam măcar o doză de Cola. Nici nu puteam să-mi imaginez cum să nu beau o gură de Cola după ce servesc masa. De neimaginat! Trebuia să iau o singură gură de suc pentru a nu o lua razna. Mult timp nu înțelegeam de ce nu pot renunța la Coca Cola. Știam că nu-mi face bine, mama era responsabilă pentru asta. De fiecare dată când mă vedea cu o sticlă de Cola în mână, îmi spunea ”Iar ți-ai luat otravă?”.
Recent m-am îmbolnăvit destul, iar medicul m-a pus la regim. Organismul meu riposta. ”Cum, asta înseamnă să ne luăm rămas bun de la iubita noastră Coca Cola? Is this a break up?” Teoretic, trebuia să fie o despărțire definitivă. A urmat o luptă cu mine destul de crâncenă, în care trebuia să mă conving că am interzis la Coca Cola. Bineînțeles că am trișat în timpul de tortură în care luam medicamente și aveam listuță cu alimentele pe care le puteam consuma. Am redus mult din cantitatea cu care eram obișnuită, dar nu era suficient. Trebuia să renunț! Și eu eram convinsă că pot renunța, dar nu aveam chef. Îmi plăcea cum eram!
Din iunie nu am mai consumat deloc Coca Cola. Am făcut anumite alegeri pentru mine și corpul meu. Apoi, am citit un articol care m-a ajutat să-mi întăresc convingerile. M-a făcut să înțeleg ce se petrece în corpul meu și care sunt consecințele dacă mai continui cu această băutură. Articolul este aici.
Este posibil ca articolul nici să nu fie adevărat, dar asta m-a făcut să renunț la Coca Cola. Nu clipulețele în care foloseau Coca Cola pe post de degresant sau soluție pentru rugină.
Acum câteva zile, cumnata mea m-a întrebat dacă vreau un pahar de Cola și am acceptat. Nu am mai simțit nimic când am băut sucul, nici satisfacție, nici bucurie, nimic. Și atunci mi-am dat seama că pot trăi fericită și fără această otravă 🙂
Bine că ai scăpat de dependență, fiindcă Coca-cola e făcută să acapareze consumatorii. Mama ta știa bine când îi zicea otravă!
Da, așa este! 🙂 Mă bucur că am scăpat.
Felicitari! Din pacate ma regasesc in tot ce ai scris.
Mulțumesc 🙂 nu ai renunțat încă?
Mi-ar placea, dar din pacate e ingrozitor de greu!
Știu, și mie mi-a luat cam vreo 4 ani 🙂 cert e că trebuie multă voință!
Eu ma straduiesc de vreo 7 ani! Si cum speranta moare ultima tot sper ca se va intampla o minune si voi reusi.
Dacă vrei, vei reuși! :* Let me know when it happens! 🙂
Poti sa fii sigura! :))