Astăzi v-o prezint pe Alina, o tânără din Republica Moldova cu visuri mărețe. Mai multe despre ea aflați în rândurile de mai jos!
„E primul meu interviu! Am emoții! Încerc să mă fixez pe ce trebuie să fac și atunci emoțiile sunt acolo undeva în spate și încerc să uit de ele!”
Bună, pentru început te rog să te prezinți pe scurt. Cine este Alina?
Bună. Alina este o fată din Republica Moldova care încearcă să facă lucruri ca să schimbe lumea și ca orice om are și ea fricile ei și are minute de neîncredere. Sunt studentă în anul 3 la Marketing la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, sunt voluntar în Grupul de Inițiativă Basarabeană de aproximativ 2 ani. De fapt, un an jumate! (râde) Nici nu sunt doi ani. Recent am fost „angajată” ca voluntar în Federația Tinerilor din Cluj ca Coordonator pe Relații Interne și din decembrie anul trecut sunt Coordonator pe Media și PR în GIB.
Spuneam că ești din Republica Moldova. De ce ai ales să studiezi tocmai în Cluj?
Vai, eu nu am ales Clujul. A ales tatăl meu pentru mine! Eram îndrăgostită pe atunci de un băiat din Chișinău și voiam să merg la Chișinău. După ce mi-am depus actele și am început facultatea – acolo începe la 1 septembrie – m-a sunat tata și mi-a spus să-mi iau actele că merg la Cluj deoarece e un oraș foarte frumos cu cele mai bune facultăți. Atunci am deschis eu internetul și am început să mă informez și eu despre Cluj: am văzut faptul că este printre cele mai frumoase orașe, cu perspective, cu cea mai bună universitate.
Nici nu știam ce vreau să fac în viață pentru că mă gândeam să dau ba la Colegiul de Muzică, ba la Colegiul de Medicină: am făcut 9 ani de vioară (dar acum nu mai știu nimic) și eram pasionată de biologie și de corpul uman. Am înțeles apoi că medicina nu e pentru mine și așa am ajuns în Cluj la Marketing.
„Sunt fericită de punctul în care am ajuns acum. Sunt satisfăcută din toate punctele de vedere!”
Ai avut anumite temeri, frici înainte să vii la Cluj?
Nu. Deloc. Eu eram foarte relaxată, fericită că o să descopăr ceva nou. Eram așa plictisită de orașul în care m-am născut și am toți cei 19 ani, în sfârșit venea ceva nou. Și nu eram deloc agitată, dar în momentul în care am ajuns în Cluj, m-am dat jos din autocar și am realizat că sunt singură și că mi s-a descărcat telefonul, am început să plâng.
Ce îți place cel mai mult la Cluj?
Îmi place faptul că în Cluj, indiferent de ocupația pe care o ai, poți să te dezvolți. Prima persoană pe care am văzut-o în Cluj a fost un taximetrist. Eu îi spuneam că sunt așa pornită să învăț, gata s-au dus momentele de adolescență în care aveam în cap numai distracție, la care el mi-a spus: „Da, lasă, că tu nu o să înveți, cel puțin în primul an. O să te tot distrezi!” Și așa a fost!
În primul an de facultate cred că am fost în toate localurile și în toate cluburile din Cluj și m-am distrat foarte mult. Am cheltuit și foarte mulți bani! (râde). Începând cu anul doi am zis că mi-a ajuns distracția, am deja 21 de ani, a trebuit să fiu mai serioasă și să încep să-mi construiesc viitorul.
Primul meu gând a fost voluntariat în GIB Cluj. Eu am mai făcut voluntariat acasă, în ultimul an de liceu la o organizație care se ocupa cu copiii preadolescenți – copii care stau toată ziua afară și părinții nu se ocupă de ei. Ca să nu intre în tot felul de anturaje proaste, încercam să le ocupăm timpul cu tot felul de activități: desenat, gătit, plimbări, etc.
Ce anume te-a determinat să intri în lumea voluntariatului?
Mi-a plăcut foarte mult ceea ce am făcut împreună cu acei copii, mi-a plăcut faptul că am putut să dau eu ceva din mine pentru alte persoane. Bine, după ce am venit la Cluj, am înțeles că e bine să fac voluntariat pentru comunitate, dar e bine să fac ceva și pentru mine. Venind în GIB și văzând oamenii din board, am zis că vreau să fiu și eu acolo.
Acolo în board sau acolo în echipă?
Da, în board și-n echipă. În general sunt un pic mai introvertită și îmi este destul de greu să comunic cu oamenii pentru că vreau să văd pe ce undă sunt persoanele respective. Am fost destul de timidă în primele patru luni, nu prea am comunicat cu nimeni, după care au început pregătirile pentru tradiționalul Miss Basarabia și atunci am început să comunic cu fetele, cu băieții. Nu am făcut foarte multe lucruri atunci, dar am simțit că vreau să fiu cu oamenii ăștia. Nu am încercat în alte organizații la momentul acela, dar ceea ce am văzut în GIB mi-a plăcut foarte mult. M-am simțit ca acasă!
Cum te-a ajutat voluntariatul în tot acest timp?
Păi..eu sunt destul de leneșă, până mă apuc să fac un lucru trebuie să mă super motivez. Am învățat că poți să faci lucruri din plăcere și poți să-ți construiești o carieră făcând lucruri din plăcere pentru că eu eram de părere că un job e ca o obligație pe care trebuie să o faci în fiecare zi și nu ești satisfăcut.
„M-am descoperit pe mine, în primul rând!”
Am învățat cum să comunic mai bine cu oamenii, că sunt în stare să rezolv mai multe taskuri în același timp și găsesc o portiță de ieșire din orice situație. Am învățat să fiu mai tolerantă pentru că munca în echipă chiar îți cere să fii în unele momente tolerant și să calci pe orgoliu.
Povestește-ne puțin despre GIB.
Grupul de Inițiativă Basarabeană este principala entitate care reprezintă studenții și elevii basarabeni din Cluj. Suntem aproximativ 80 de persoane în organizație, avem un birou de conducere care este format din 7 persoane. În principiu activitatea noastră începe de prin luna octombrie când vin studenții la facultate, iar primul proiect este, mai nou, ONG Network. Continuăm cu Festivalul Bucovina pentru că avem în organizație și bucovineni, după care urmează Secret Santa și alegerile prin luna decembrie.
În luna ianuarie avem Gala GIB, avem apoi o pauză căci toată lumea e în sesiune, după care vine proiectul Festivalul Basarabia. Anul acesta am încercat să fie un proiect de amploare, în care să includem tot felul de activități pentru că au fost și activități sportive, și culturale. După Festivalul Basarabia avem Miss Basarabia, de la care avem cele mai mari așteptări.
De obicei, proiectele acestea mari consolidează echipa și ne ajută să ne cunoaștem unul pe altul mai aproape, din alte puncte de vedere.
Care este cea mai mare realizare a ta pe plan personal sau profesional?
Hmm..nu știu. Probabil faptul că la momentul actual pot să coordonez o echipă. Primele ședințe în calitate de coordonator erau atât de ciudate pentru că orice lider trebuie să se impună oarecum, să aibă acea autoritate, iar eu veneam la ședințe timidă și ei erau speriați, așteptând de la mine ceva. Și eu nu știam asta și nu știam că trebuie să le ofer ceva. După câteva ședințe mi-am da seama de acest lucru și încerc să le transmit faptul că eu mereu îi voi sprijini în ceea ce au de făcut și că au tot ajutorul meu și că sunt acolo pentru ei pentru orice întrebare pe care o au. Din acel moment, lucrurile în echipă au început să fie din ce în ce mai bine.
Cum te împarți între facultate și organizație? Deja mi-ai enumerat destul de multe activități care, cred eu, mănâncă timp.
Oh…așteptam întrebarea asta! (râde). Așa e, îmi mănâncă foarte mult timp. În viață sunt două tipuri de persoane: cele care pot să se împartă în mai multe locuri și cele care reușesc să concentreze doar într-o direcție. Eu fac parte din a doua categorie: a trebuit să jertfesc din facultate. Bine, consider și că ceea ce fac eu în facultate nu m-ar ajuta atât de mult în viitor.
Eu am învățat mult mai multe lucruri în GIB decât fiind acolo la facultate. Îmi e mai greu în sesiune pentru că trebuie să recuperez toată materia dintr-un semestru, dar în schimb, în timpul acesta acumulez atât de multă experiență încât nu știu dacă aș acumula atât de multă experiență la facultate.
Iar acum o săptămână în urmă am început să lucrez la licență!! Dar o să reușesc.
Sunt convinsă de asta. 🙂 Spuneai mai devreme că ai studiat 9 ani vioara. De ce ai ales tocmai acest instrument?
Vai, la un moment dat, am început să urăsc vioara, când eram prin clasele 3-4 (râde). După aceea, bineînțeles că a început să îmi placă foarte mult. Cum am ajuns să fac vioară? Eram la grădiniță, la celebrul „Adio, grădiniță” cum se spune la noi și a venit un băiețel care cânta la vioară. După ce s-a terminat programul, eu am mers la părinții mei și le-am zis că vreau să cânt la vioară, iar începând cu clasa întâi am început să învăț să cânt la vioară.
Mama era un pic împotrivă, spunea că sunt abia în clasa întâi și că ar trebui să mă acomodez mai întâi, să văd cum e la școală și să încep din clasa a doua. Tata a insistat să merg din clasa întâi și…așa am început. A fost un drum atât de lung, practic mai mult de jumătate din viața mea a fost cu muzică, cu vioară.
„Acum mă bucur că am făcut vioară pentru că mi-a dezvoltat simțul frumuseții și simțul artei.”
Te-ai gândit să iei muzica în serios?
Oh, dacă mă gândesc la vioară, nu pentru că ea necesită foarte mult timp. E ca un fel de medicină, doar că nu ești medic. Trebuie să fii minuțios și să studiezi foarte bine piesele pe care le interpretezi. Trebuie să fii dedicat, iar eu nu sunt! Eu mă plictisesc destul de repede.
Ce stil muzical preferi?
Hmm…ascult tot felul de muzică. Chiar de toate. Nu rock (hard rock), nu piesele astea fără sens, care seamănă toate între ele. Chiar nu le înțeleg!
Ai un model în muzică?
Da, cu siguranță! O admir foarte mult pe Beyonce! Și nu doar din punct de vedere muzical o admir, ci din toate punctele de vedere: ca persoană, ca mamă, ca soție..Mi se pare că este o femeie perfectă. Eu sunt sigură că toate femeile admirate din lume au momente în care plâng și sunt dezamăgite sau nemulțumite, dar până la urmă suntem cu toții oameni.
Pe Beyonce o admir pentru că de mică și-a dorit să cânte pe scenă, de mică a visat să ajungă o celebritate. O admir pentru mesajele pe care le transmite prin piesele ei, pentru faptul că-i feministă…
Numește 3 piese preferate pe care le ai pe repeat în playlist.
Ăăăă..bun. Flawless de la Beyonce, Rămâi cu mă-ta de la Delia – mi-a intrat în cap și mă amuză tare, și piesa Portugaliei cu care a câștigat Eurovision-ul.
Ți-ai dori să devii cântăreață pe piața noastră muzicală sau, de ce nu, pe cea internațională?
Ca orice fetiță cred că îmi doream să devin vedetă su prințesă. Eu mi-aș dori foarte mult să ajung să cânt, doar că eu cred că nu am vocea aia de scenă. Pe scenele astea micuțe, în grupurile mele, da. Nu-s sigură pe mine încă, poate în viitor o să-mi schimb părerea.
Ținând cont că fizicul te avantajează, ai luat în considerare modeling-ul?
Da, oarecum. Primul meu casting ca model a fost în Moldova, pentru emisiunea Next Top Model by Cătălin Botezatu. Și am văzut că ei nu căutau fete nu știu cum machiate la casting sau îmbrăcate foarte elegant. M-am dus și eu îmbrăcată în ceva comod și, de fapt, ar fi trebuit să mă duc pe tocuri, în fustă. Eu m-am prezentat în haine casual, cu ghete sport și părul prins coc. Bineînțeles că am fost refuzată!
După care am mai fost la casting-uri și mi-ar plăcea mult să am o carieră pe podiumurile internaționale de la Paris și Milano, ținând cont și că înălțimea îmi permite asta. Problema e că, de când am venit în Cluj, mănânc prea multă ciocolată și am început să mă îngraș. La ultimul casting mi-a zis că trebuie să slăbesc la șolduri.
„Eu sunt foarte pofticioasă și nu pot să rezist tentație. Îmi e greu!”
Și ce planuri ai pentru anul acesta?
În primul rând, să-mi iau licența și să mă înscriu la master. Încă nu m-am decis ce master vreau, am de ales între Marketing și FSPAC. Anul trecut am descoperit neuromarketing-ul și am dezvoltat oarecum o pasiune pentru această știință.
Spune-ne un secret despre tine!
Sunt foarte fricoasă! ha ha. Și sunt foarte empatică! Și știu să țin un secret și mă mândresc cu asta!
La ce nu ai renunța niciodată?
Să cânt!
Acum, la final, ai un mesaj sau un sfat pentru cititorii blogului meu?
Să aibă încredere în ei și în tot ceea ce fac. Niciodată să nu renunțe la ceea ce își doresc!
Mai multe despre Alina, puteți găsi pe conturile ei din social media: facebook, instagram.
Sursă foto: arhiva personală a Alinei