E adevărat că îți poți alege prietenii. De asemenea, îți poți alege vecinii, școala pe care o vei urma, orașul în care vei locui și persoana cu care te vei căsători. Un singur lucru, însă, nu poți alege: familia.
Poate că unii ar fi dorit să facă ceva schimbări în familia sa. De exemplu, nu le place faptul că părinții sunt divorțați/ocupați/ bătrâni/severi/reci/curioși. Sau poate vor să fie singuri la părinți, pe când alții vor să aibă frați sau surori. Indiferent cum ai vrea să fie familia ta, nu o poți schimba. Trebuie să o accepți așa cum este, fără să încerci să schimbi ceva.
Cum ar fi dacă la naștere, părinții te-ar abandona sau te-ar duce la o altă familie pentru că nu le place de tine? Că ești prea mic/prea urât/prea plângăcios și lista poate continua. Dar nu, ei au grijă de tine. Te cresc și se asigură că ești bine. Te supraveghează. Toți părinții greșesc, așa cum și toți copiii greșesc. De ce ne tragem la răspundere părinții pentru unele lucruri, când noi nu suntem responsabili? Cum le putem reproșa că nu ne iubesc, când noi nu îi iubim? Cum putem avea pretenția să se poate frumos cu noi, când noi alegem să ajutăm mai mult străinii, iar pe ei îi lăsăm baltă? Cum să fie deschiși, când noi păstrăm mii de secrete în noi? Cum?
Așa cum spuneam, în fiecare familie a existat sau încă există un conflict. O dispută ce nu a fost trecută ușor cu vederea. Alegem să dăm vina pe altcineva, să găsim mereu o persoană vinovată pentru incapacitatea noastră de a ne controla nervii.
Când vom căuta refugiu și sprijin în propria familie? Când îl vom găsi? Când ne facem timp pentru familie? Chiar și după ce te căsătorești și ai propria familie, nu uita de părinți. Nu te distanța de ei, preferând doar compania soției/ a soțului și a copiilor. Nu este deloc rău să îți iubești soțul/ soția/ copiii, dar la fel trebuie să îți iubești și părinții. Cât mai sunt în viață.
Tu îți iubești părinții?
xoxo
Sursă foto: google
Dacă părinții nu ar fi, nimeni nu ar mai exista pe lume. Buni, răi, nu avem alții și cred că orice copil își iubește părinții, chiar și cei care cred că îi urăsc, de fapt îi iubesc fără să știe. Eu îmi iubesc părinții și le sunt recunoscătoare, chiar am și un articol pe blog în care le mulțumesc pentru cum s-au implicat să fiu eu azi.
Familia este familie, indiferent de greșeli pe care le faci sau le fac. Este important să rămănă uniți. Alți părinți nu o să mai avem, trebuie să îi apreciem.
Eu ii iubesc pe ai mei! Exact asa cum sunt! Nici eu nu sunt perfecta, asa ca nu as putea, la randul meu, sa cer perfectiune de la ei.
Oare cine nu-si iubeste parintii? asa buni , rai in felul lor cum sunt trebuie sa-i apreciem si sa-i iubim atata timp cat sunt in viata.
Pentru mine familia înseamnă totul, mama îmi este cea mai bună prietenă. Mă bucur enorm că am cu cine să vorbesc tot timul, are cine să îmi dea sfaturi.
Am cu cine merge la shopping!! :)) Aș preferea mereu compania mamei, în locul unei pritene, dar tot timpul!
La fel și cu tata, omul acesta este genial! Chiar dacă nu locuiește în țară și-l văd doar o dată pe an, îmi este aproape și mă ajutăt tot timpul, îmi ridică moralul tot timpul.
Nu știu ce aș putea spune, dar familia e totul pentru mine și mă bucur enorm că lângă mine niște oameni minunați!