Te-ai întrebat vreodată care este cea mai mare frică a ta?
Mi-am dat seama că cea mai mare frică a omului nu este moartea și nici fobiile. De câini, șerpi, înălțimi, tunete&fulgere, întuneric. Cea mai mare frică a omului este singurătatea.
Și cred că din acest motiv ajungem să facem compromisuri. Trăim cu iluzii, croșetăm speranțe, ne cumpărăm prieteni, ne mințim pe noi înșine, acceptăm oameni nepotriviți în viața noastră. Și chiar ajungem să-i „iubim”. Dar iubirea asta este mai toxică decât dacă a-i bea petrol cu paharul.
„Păi, nu pot să dau cu piciorul la trei ani de relație. Îl iubesc, chiar dacă mă disperă de n ori pe zi, îmi face numai faze de căcat, sau nu mă ascultă atunci când am o problemă” sau „Eh, e cu capu iubita mea uneori, isterică așa ca maică-sa și super geloasă, dar ce să-i faci? Ne vedem deja de doi ani de zile și m-am cam obișnuit să stau cu ea. Mai bine cu ea, decât singur”.
Well, cred că ești la fel de singur, chiar dacă împarți întreținerea la două persoane. Ești singur, chiar dacă seara împarți patul cu încă cineva.
Până la urmă singurătatea nu este atât de groaznică. Nu zic acum că ar trebui să fim singuri toată viața sau că trebuie să fim fericiți că suntem singuri, dar dacă tot ajungem într-un punct al vieții noastre în care suntem singuri, nu e cazul să disperăm. Te ai pe tine.
E chiar bine să fii singur din când în când. Tu cu tine. De când nu ai mai stat de vorbă cu tine? De când nu ți-ai mai ascultat gândurile, nu te-ai mai preocupat de tine, de interesele tale, de nevoile tale? De cât timp? Când a fost ultima dată când ai fost drăguț cu tine sau te-ai recompensat pentru o reușită?
Fă-ți timp pentru tine. Iubește-te. Zâmbește. Bucură-te. Respectă-te.
xoxo