Știți momentul acela când dai peste o reclamă pe internet și apeși repede pe căsuța x căci este enervantă sau ești grăbit să accesezi pagina dorită? Ei bine, peste o astfel de reclamă am dat eu recent – reclama fiind la ceva companie producătoare de smartphone-uri – aceasta fiind vizualizată de pe smartphone-ul meu. Zâmbesc ironic preț de câteva secunde și îmi spun „Ce-ar fi dacă mi-aș schimba smartphone-ul?!” Răspunsul tot eu mi l-am dat. „Lasă că încă nu ai bani de altul, plus că actualul telefon merge bine-mersi, face poze minunate..ce vrei mai mult de la viață?”
Câteva zile mai târziu, acest episod era deja aruncat în recycle-ul bin al creierașului meu, iar eu revenisem la viața mea agitată. Ședințe peste ședințe, interviuri, evenimente și mici pauze de cafea pentru a putea face față acestui program încărcat. Într-o zi, la fel de aglomerată precum oricare alta, mi-am scăpat telefonul pe trotuarul nou pavat din centrul orașului. L-am ridicat imediat și mi-am continuat drumul fără să mă îngrijorez, căci al meu smartphone era obișnuit să facă cunoștință cu asfaltul (și nu numai).
Doar că, de data aceasta, smartphone-ul decise că ceea ce făceam eu se numește abuz sau neglijență și se încăpățânase să mai funcționeze. Mi-a transmis sec un mesaj: „eu nu mai sun, ce poți să-mi faci?” Și s-a ținut de promisiune. Nu a mai sunat. Nu a vrut să mă ajute să-mi sun colegii din ONG pentru a le transmite un anunț foarte important. Am dat fuga într-un service, dar băieții de acolo mi-au spus că nu mai pot face nimic pentru a-l pune în funcțiune.
Și atunci mi-am adus aminte de reclama de care vă povesteam mai sus și de gândul acela rebel cu „vreau un telefon nou”. Acum și de voiam, și de nu voiam, eram nevoită să-mi cumpăr altul. Brusc, mi-am adus aminte de vorba mamei, când îmi rupeam periodic papucii și o parte din hainele de care eram plictisită, pentru a-mi cumpăra altele. Spunea ceva de genul „în ritmul ăsta voi avea nevoie de un credit de nevoi personale, că prea des îți distrugi hainele, iar salariul îmi e prea mic”.
Revenind la realitate, nu știam ce să fac. Mă rugam de telefonul meu mobil să mai funcționeze pentru ultima dată, speram să mă mai tolereze preț de câteva minute, dar nimic. Ziceai că era o femeie. Când zice nu, păi e nu, taică! Nu tu un hai că mai vedem, hai să mai negociem. NU! Așadar, ce să fac? În două ore aveam de luat interviuri viitoarelor BLC-iste, dar nu puteam să anunț faptul că întârzii. Și nici nu puteam trimite pe altcineva în locul meu! ȘOC-FRICĂ-PANICĂ-GROAZĂ!! Gândește, Alina, gândește. Ce e de făcut?
Aveam nevoie de un împrumut rapid, asta era clar! Dar de unde să iau eu un credit urgent, rapid și fără prea mari bătăi de cap? Voiam un credit nebancar, căci știam că timpul de aprobare este mult mai rapid, iar eu puteam să mă bucur de un alt telefon până la începerea interviurilor. Bine, mai era și opțiunea de a mă încărca aiurea cu un abonament pe doi ani, dar de ce aș fi făcut asta când puteam obține un credit cu dobândă 0 într-un timp record?
Până la urmă am apelat la Telecredit pentru un credit rapid online. A fost simplu, fără vorbă multă (de fapt, nu am vorbit deloc, totul s-a întâmplat online). Am introdus suma dorită, am selectat perioada împrumutului, mi-am făcut cont, am introdus datele cardului unde urmau să fie livrați banii și gata! Problemă rezolvată, iar toată treaba cu formularul de înscriere nu a durat mai mult de 5 minute. Un alt motiv pentru care m-am bucurat că am apelat la serviciile Telecredit a fost faptul că toată informația găsită pe site-ul lor a fost clară și concisă, explicată într-un mod foarte simplist, astfel că și o studentă ca mine a știut în ce se bagă de la început, fără să se trezească cu nu știu ce taxe extra, comisioane și dobânzi la finalul creditului.
Cel mai mult mi-a plăcut faptul că procesarea împrumutului meu a fost extrem de rapidă. Banii i-am primit în aceeași zi, dar ghici ce?! Eu nu am mai ajuns la interviurile mele de la organizație. Mi-a fost atât de greu să mă decid asupra noului meu smartphone, încât am pierdut noțiunea timpului. Mai mult a durat să-mi cumpăr efectiv telefonul, decât să primesc banii de la Telecredit!
Și acum mai râd când îmi aduc aminte de acel incident, deși în ziua respectivă nu am râs deloc. Nu mi s-a părut amuzant felul în care vechiul smartphone mi-a dat ignore!
Articol scris pentru proba 12 din cadrul competiției Spring SuperBlog 2017!
Sursă foto: super-blog.eu