„Glumești? Te aștept aici de 20 de minute și tu abia acum te-ai trezit? Serios? Bine, pa. Te iubesc!”
Te iubesc! Aceste două cuvinte mi-au atras atenția din toată conversația pe care am auzit-o involuntar.
M-a șocat lejeritatea cu care acea domnișoară le-a rostit. Un fel de I love you…I love you too luat copy-paste din filmele americane. Un Te iubesc care are mai nou sensul de „salut, ce mai faci?” sau „ne vedem mai târziu”. Sau, la fel de bine, poate înseamna „în momentul ăsta am o dorință arzătoare să te strâng de gât de ți se scurge retina pe pădurea aia tropicală pe care tu o numești barbă, atașată oarecum simetric de fața aia de cocalar constipat care tocmai a făcut cunoștință cu șinele de tramvai, însă trebuie să te suport pentru că mă duci la film, ma scoți la cină, îmi arăți tări și mări, săruți bine, am cu cine petrece Crăciunul, Rev-ul și Valentine`s Day și mă mulțumesc cu atât”. Deci, te iubesc, fraiere!
Poate am eu o gândire old school sau poate că sunt un specimen pe cale de dispariţei, dar la mine un te iubesc înseamnă te iubesc. La mine un te iubesc înseamnă să îți ia pulsul la goană fără să poți face ceva în privința asta, să faci un mini infarct ori de câte ori îi vezi chipul ăla demențial de sexy, să poți să asculți acea persoană fără să te plictisești o secundă, să te pierzi în ochii ei și să nu mai vrei să îți revii, să renunți la orgoliu și egoism, să dăruiești, să vrei să dai tot ce e mai bun din tine și să fii cea mai bună versiune a ta în fiecare zi, să fii vulnerabil în fața acelei persoane fără să îți fie frică de faptul că vei suferi mai târziu.
Te iubesc nu înseamnă perfecțiune, ci înseamnă acceptare. Asumare. Implicare. Să fii gata de orice sacrificiu fără să ai așteptări. Înseamnă luptă și devotament. Loialitate. Vorbe sincere și priviri încărcate de dragoste. Fix din această cauză îl folosesc atât de rar. Şi mă întristez enorm de mult când privesc către generaţia social media friendly (din care, culmea, şi eu fac parte) care foloseşte inconştient această expresie. O fi un nou trend? O fi o nouă modă?
Iubirea nu este un accesoriu inventat de ceva artist hipiot într-un moment de nebunie. Nu este nici un obiect pe care îl poți comanda atunci când rămâi fără și nici un produs frumos ambalat cu care să te lauzi, ca pițipoancele care postează pe Facebook buchetele de flori primite de la iubi. Nu este nici un magazin de unde poți cumpăra te iubesc la kilogram, după cum îți dictează inima.
Când aud că-mi este adresat un te iubesc, încep să mă panichez. Îl folosim atât de des încât parcă începe să-și piardă din sens, din farmec.
Haideți, vă rog, să nu stricăm asta! Folosiți te iubesc-ul responsabil!
xoxo
Frumos articol! <3
Mulțumesc! <3 Mă bucur că-ți place! 🙂 xoxo
Articolul meu preferat ! La inceput am crezut ca va fi abordata tema ~te iubiesc daca arati bine~ dar am vazut cu suprindere ca e ceva mai sensibil si mai profund. Da, folosesc te iubesc-ul responsabil si il invat aceasta si pe copilul meu !
Ce dragut! 🙂 Ma bucur sa aud asta! xoxo
Interesant punct de vedere,( il inteleg)… totusi fiecare avem propriile masuri la care ne raportam cand dam o greutate sau alta unor cuvinte….
Corect, Oana! 🙂
Iti multumesc pentru acest articol minunat.
Ma bucur ca-ti place :* Multumesc!
Bravo , te felicit ! Superb articol ! Imi place mult !!!! ? mult succes si multe realizari ! ?
Multumesc mult! xoxo