Se spune că unele lucruri nu se uită. Prima iubire. Primul sărut. Primul te iubesc. Dar știți ce altceva nu se mai uită? Iubirea nebună. Genul acela de iubire ca-n filme după care toate tânjim și, de care, unele dintre noi avem parte. Asta chiar nu se uită niciodată.
Știți genul acela de poveste de dragoste parcă ruptă de prin filmele americane? Genul acela de poveste de dragoste cu replici siropoase, gesturi tandre, kilograme de fluturi în stomac, întâlniri pasionale, drame, lacrimi, gelozii, surprize romantice, plimbări nocturne cu mașina, reproșuri, (re)împăcări, mesaje la 3 dimineața, jucat prin păr, dimineți târzii cu cafea la pat.
Genul acela de poveste de dragoste în care te se îndrăgostești iremediabil de o persoană total nepotrivită. O persoană pe care o iubești necondiționat, pentru care ai încălca reguli, ți-ar încălca promisiuni, persoană pentru care ai face sacrificii și lucruri prostești, în fața căruia ai fi vulnerabilă și ai reacționa într-un mod nepotrivit.
Genul ăsta de iubire e cam greu de uitat!
Sunt scurte, dar intense. Și niciodată nu sfârșesc bine. Genul acesta de iubire te ridică pe culmile plăcerii și te poartă în al nouălea cer numai pentru a da cu tine de pământ când îți este lumea mai dragă. Îți fac sufletul praf și te lasă să aduni singură rămășițele poveștii de iubire consumate.
Sunt extraordinare. Memorabile. Deosebite. Dar periculoase. Te fac să te detașezi de realitate, să uiți de probleme, de stres, de urâta aia care se dădea la ex-ul tău și pe care nu o poți suporta, de micile imperfecțiuni ale vieții. Te fac să te simți specială, să vezi partea plină a paharului, să leșini de la atâta fericire și iubire și să visezi cu ochii deschiși.
Sunt mistuitoare. Focul iubirii se duce mai devreme sau mai târziu, iar tu nu ai un back up care să te salveze. Să te facă așa cum erai înainte să-l întâlnești, să te transforme într-o versiune nou-nouță. Fără cicatrici, fără durere, fără lacrimi.
Iubirile ca-n filme sunt frumoase, dar efemere.
Și deși știm că nu aduc decât necazuri, tânjim după ele. Ne dorim un Ashton Kutcher sau un Bradley Cooper să ne ducă, să ne facă, să ne zică, să ne alinte, să ne tachineze, să te sărute pasional, să ne surprindă, să ne asculte văicărerile fără sens când suntem la ciclu, să ne țină în brațe când dormim, să ne trimită mesaje de bună dimineața și de noapte bună, să ne spună că suntem frumoase. (deși știm asta deja)
Dar iubirile acestea cu artificii în suflet și adrenalină în sânge nu ne fac decât să ne sece de energie și lacrimi, ne lasă sufletul gol și confuz, ne transformă în ființe ursuze și reci și ne aduc în pragul depresiei. Adună frustrări și lasă goluri. Vând iluzii la kilogram și au ambalaj frumos.
Iubirile ca-n filme durează puțin și se sfârșesc mereu cu lacrimi și baxuri de servețele consumate!
Atât de mult mă regăsesc , parcă aș fi scris eu <3
Aștept următorul 😀
Oh, mititico! xoxo
Merci frumos! Te pup!
Madmoiselle, nu intotdeauna o iubire ca in filme trebuie sa se si termine. Cred ca exista si norocoase care au intalnit o astfel de persoana si apoi au ramas cu ea. Nu cred ca putem vorbi la general, la modul ca sunt pasajere si dureaza “o clipa”.
Ai dreptate, dar mi-a fost mai ușor să generalizez. 🙂 Întotdeauna vor fi și excepții, clar!
efectiv.. am rămas fara cuvinte?
Drăguța de tine 🙂 dar timp să „sclipești” ai avut? :* :*
Imi place cum ai prezentat. Bun articol.
Din pacate in ziua de azi dragostea nu mai e ca inainte. Primeaza alte interese precum banii.
Pentru ca asa sunt invatati din familie ori anturajul conjunctura ii fac pe oameni sa se uite mai intai la interesele materiale neglijand adevarata dragoste sau cum ai ai numit-o tu ,,iubire ca in filme” cazuri rarisime.
Acest tip de iubire te călește și te face să realizezi ceea ce îți dorești cu adevărat. Iubirile ca în filme se termină trist pentru că le comparăm cu filmele și ne comportăm ca în filme. Din păcate filmele elimină mereu partea cu suferitul, partea cu lipsa de compatibilitate în timp și lipsa de implicare a unui partener. Unul visează și unul e cu picioarele pe pământ, motiv pentru care la final se termină trist.
Iubirea adevărată e aceea în care îmbătrânești lângă cel drag și abia la final poți spune că ai trăit ca în filme, ai trecut peste greutăți alături de cel drag și te-ai bucurat alături de el de momentele unice ale vieții.
Da, partea proastă e că-n filme totul se termină cu bine și, oarecum, ne induc și nouă această speranță că poate-poate va funcționa relația respectivă. 🙂
Da, cine n-ar vrea sa traiasca o iubire ca in filme? Macar o data in viata! Unele se termina bine, altele nu prea.
Iubirea difera de la varsta la varsta – eu asta am ajuns sa cred! La adolescenta iubesti nebuneste, incalci principii si reguli, fugi de acasa…dupa 25 de ani deja iti doresti altceva – ai nevoie de un barbat care sa te rasfete, sa te asculte, sa fii centrul universului sau – bine, sa nu uitam de prieteni si familie…and so on!
Da, vârsta joacă un rol foarte important 🙂
Genul acesta de iubire este un lucru care te transforma.
Chiar daca a inceput bine, totul este cum ai scris tu in articol, si ajungeti si mai departe, nimic nu va mai fi ca la inceput. Asta in timp, fiindca totul se transforma.
Chiard daca ai inceput bine, totul este cum ai scris tu in articol, si se termina… tu vei sufi enormn, dar vei realiza si cat esti de puternica. Fiindca iti revii si mergi mai departe. Totul se transforma!
TIMPUL NE SCHIMBA PE TOTI!
Nu tine cont de pasiune, dragoste, iubire, fluturi, dorinte!
Corect 🙂
Mi-ai adus aminte de filmele de iubire, ahh!
Toate au un timp al lor, iar acest gen de iubiri au si un farmec aparte, asa cum l-ai surprins si tu…bun sa ai macar una de care sa-ti amintesti peste ani si despre care sa povestesti nepotilor :))
Oricât de mult rău mi-ar face, aș prefera oricând o iubire din asta nebună, în detrimentul uneia banale și fără palpitații. Pe ultima o aștept la însurătoare! 😀
Nu intotdeauna o iubire ca in filme se termina prost, poate sa evolueze, transformandu-se intr-o iubire pe viata. Nu stiu ce e mai trist, o iubire care se traieste intens si se termina repede sau o viata traita banal si trista in doi …
Ambele sunt triste, trust me! :))
Iubirea ca in filme nu e atat de rea, macar o data in viata tot e bine sa o experimentezi. Eu o prefer in defavoarea unei iubiri anoste si plictisitoare.