Fata care citea în metrou

Stiți genul acela de persoană retrasă, care nu deranjează pe nimeni și nu își dorește să fie în centrul atenției? Genul acela de persoană care se mulțumește cu rutina pe care și-a creat-o fără multe bătăi de cap, care are simțul observației foarte bine dezvoltat și care are o pasiune despre care nu știe (aproape) nimeni? Ei bine, Juliette din Fata care citea în metrou este genul acela de persoană.

Mi-am dorit foarte mult această carte și, odată ce am primit-o, lucrurile s-au cam schimbat. Mi-am făcut super mari așteptări legat de această carte. Nu e deloc rea, dar nu mi-a depășit așteptările – iar asta nu e chiar de bine.

Stilul lui Christine Feret-Fleury nu mi-a plăcut foarte tare, mi se pare destul de plicticoasă. Sau nu știu, parcă nu vrea să te facă să trăiești cartea, să te afunzi în lectura cărții și să îți dorești să descoperi persoanejele mai bine. Cel puțin mie nu mi-a transmis asta.

Fata care citea în metrou este un roman subțire, care se citește destul de ușor. Juliette, personajul principal, este o tânără care în fiecare zi face același lucru. Merge cu același metro, la aceeași oră, analizează aceeași oameni, coboară la aceeași stație, nu se abate de la drum nici măcar un pas. Dacă ar fi să mă întrebi pe mine, și un pensionar ar avea o viață mai palpitantă decât ea. Dar nu mă întrebați, așa că nu vă spun.

Într-o zi, Juliette decide să facă o aroganță și coboară cu două stații mai repede. Decizie care îi va schimba percepția despre ceea ce credea că înseamnă să trăiești, despre oameni, despre orice. În drumul acesta nou pe care îl parcurge, o întâlnește pe Zaide, o copiliță care o va face pe Juliette să-și pună multe întrebări. Datorită acestei fetițe, Juliette descoperă o nouă lume, fără limite. O lume liberă.

Deși Fata care citea în metrou nu m-a fermecat de la primele pagini, vă recomand să o citiți. Este o carte cu și despre cărți, despre oamenii pasionați de cărți și cum această pasiune este dusă la un alt nivel. Un fel de dependență. Cred că din cauza acestui lucru nu mi-a plăcut atât de mult cartea, din cauza faptului că pasiunea pentru lectură te poate transforma într-o ciudată paranoică. Dar, dacă și tu ești un bibliofil precum e Juliette, atunci trebuie să citești cartea.

Și acum am o întrebare pentru voi pe care o aeam pe limbă încă de când am început să citesc această carte. Și voi analizați oamenii care citesc în autobuz, tren, metrou, whatever? Mai nou, am început să văd persoane care citesc pe stradă. Citiți, dar responsabil, oameni buni!

Acum vine și un moment publicitar, cu scop educativ. Libris are o campanie nouă care are drept scop încurajarea lecturii. Campania se numește #RespectYourself, acesta fiind și hashtag-ul campaniei. Esența acestei campanii se referă la dorința de a promova lectura ca fiind o formă de respect pentru propria persoană. Dacă dorești să susții și tu această campanie, te invit să folosești hashtag-ul ori de câte ori vorbești în online despre o carte pe care o citești și, de asemenea, poți folosi rama galbenă #RespectYourself la poza de profil de pe Facebook. Moment publicitar încheiat!

Mulțumesc, Libris, pentru acest exemplar oferit!

Vă pup și vă îmbrățișez! xoxo!