E duminică. Plouă. E frig. Melancolia mi-a bătut azi la ușă. Spune ea că a trecut suficient de mult timp de la ultima vizită. Nu am vrut să-i deschid. Am strigat prin ușa închisă că azi am alte planuri, iar ea nu e trecută pe listă.
Dar, dacă nu știați, Melancolia poate fi chiar insistentă uneori. Și i-am deschis. S-a instalat comod pe fotoliul din sufragerie și-mi spune sarcastic: ”Într-un loc așa trist precum al tău, mă simt ca la mine acasă. Nu tu zâmbet, nu tu muzică, o floare, o pată de culoare. Ce s-a întâmplat cu tine, draga mea? Ce s-a întâmplat cu prietenii tăi vechi?”
Am rămas în pragul ușii, vizibil încordată. Analizam cuvintele rostite de musafirul meu nepoftit, mă uitam în juru-mi. Nici nu mi-am dat seama când Oboseala a dat buzna în casa mea, cerându-misă-i închiriez patul din dormitor. Și cum Oboseala nu merge nicăieri fără Lipsă de Chef și Lene, am realizat că eu am fost dată afară din propriul dormitor și dormeam pe canapeaua din sufragerie. Mă simțeam pedepsită în propria casă.
Atunci când Oboseala mi-a bătut la ușă, nu o cunoșteam prea bine. Era vai de ea, palidă și sleită de puteri. Am servit-o cu un ceai cald și i-am ascultat povestea. Am fost chiar înduioșată. Aproape că mi-a dat o lacrimă.
Apoi, fără tragere de inimă, am fost nevoită să-i spun Bunei Dispoziții că e timpul să plece. ”Uită-te la Oboseală! Are nevoie de ajutor. Nu am foarte mult spațiu în casa mea și îmi pare rău să-ți spun asta, dar e timpul să pleci.” Așa am procedat și cu Entuziasmul și Determinarea. Nici Bucuria nu a stat prea mult prin preajmă după cele întâmplate.
Îmi era dor de prietenii mei vechi. De râsul ce umplea casa, de discuțiile interminabile pe diverse teme, de provocări, muzică bună, îmbrățișări și vorbe bune, de viață. Da, atunci simțeam că trăiesc. Acum? Acum sunt o străină în propriul corp. Și mi-am dat seama că, Melancolia avea dreptate. M-am schimbat. M-am lăsat influențată de prietenii cei noi și trăiam într-o monotonie și izolare absolută.
E duminică. E frig. Plouă. Iar eu sunt în căutarea prietenilor mei vechi.