Eu nu sunt cea mai spontană persoană, însă îmi plac persoanele care sunt. Îți trebuie acel gram de nebunie, de indiferență, de curaj, de bucurie de a trăi. Nu oricine poate fi spontan și nu oricui îi iese. Nu cred că funcționează după sistemul „Scopul meu pe luna aceasta este să devin spontan!” Nu. Trebuie să ai asta în sânge, trebuie să fie o parte din tine. Altfel, e doar un fake și-ți pierzi timpul aiurea.
Știți de ce îmi plac atât de mult persoanele spontane? Căci alături de ei poți avea parte de cele mai frumoase surprize, iar eu sunt fanul numărul unu al surprizelor. Bineînțeles, atâta timp cât se încadrează în limitele bunului simț.
Atenție, însă, sunt persoane care confundă starea de ebrietate cu spontaneitatea. 🙂 Nu e unul și același lucru! Dacă ești amețit și îți vine o idee pe care, atunci când ești treaz nu ai curaj să o faci, nu înseamnă că ești spontan. Dacă e o idee distractivă, e bine. Ai șansa să distrezi niște oameni, dar asta e cu totul altceva!
Într-o dimineață de vară, ora 06: 45, sună telefonul. Necunoscând numărul, răspund.
– Alo?
– Neața! Ce faci?
– Bună, dorm. Dar cine ești?
– Bogdan. Nu mai ai numărul meu? Hm..așa de repede l-ai șters?
Mintea mea funcționa în reluare. Îmi era numele cunoscut, dar de unde îl știu eu pe tipul ăsta?!
– Ok, Bogdan, ai nevoie de ceva?
– Nu. Vii la o cafea?
– E ora 06:50. Cum să vin la ora asta la cafea?
– Păi 06:50 înseamnă că e dimineață, iar cafeaua se servește dimineața.
– Mda, nu vin.
– Asta este pentru că m-am comportat ca un dobitoc atunci la întâlnire? Știu că am făcut impresie proastă, dar acum vreau să mă revanșez.
– Ce întâlnire? Eu dorm și vreau să fac asta până mai târziu. Mersi de invitație.
– Cum, așa repede m-ai uitat????? Am vrut să fiu spontan. La 6 l-am mai chemat pe un amic la o cafea, dar cum nu era nimic deschis, am băut cafea de la tonomat.
– Deci mă trezești la ora 06:45 ca să mă duci să beau o cafea de la tonomat? Dragul meu, prefer să dorm! Dacă ții morțiș să te revanșezi pentru că ai fost un bou la date-ul de anul trecut, putem ieși după-amiază la o cafea.
– Aia e deja o chestie planificată și mie nu-mi plac întâlnirile planificate. Așteaptă telefonul meu, ne mai auzim! 🙂
Hei, orgoliu + o jumătate de doză de spontaneitate! Nu e cool! 🙂
Sunt, totuși curioasă să văd ce vei născoci data viitoare. Poate tot anul viitor! 🙂
xoxo
Când eram mai tânăr și mai spontan, am dat și eu astfel de telefoane. Uneori chiar am câștigat câte o întâlnire, doar că era altă mentalitate atunci, fără mobile și cu politețe adecvată vremurilor.
Tot așa la ore matinale? 🙂
No, că nu eram hăpt așe bolund! 😉
:)))