Țin minte perfect acel moment. Însărcinată în 37 de săptămâni, cu o burtă imensă, frunzărind online site-uri cu cărți. Mă uitam doar în secțiunea de parenting și aveam o singură întrebare: pe care să o aleg?

Îmi doream să știu efectiv fiecare lucru despre parenting și despre cum să îți îngrijești primul copil, dar să vă spun ceva. Singura cale prin care să înveți despre parenting este să devii părinte.

O carte te poate ghida, dar nu te poate pregăti

Desigur, o carte te poate ghida în acest sens, dar cu siguranță nu te poate pregăti pentru ceea ce va urma. Pentru că fiecare sarcină este diferită, fiecare organism reacționează diferit și, nu în ultimul rând, fiecare bebeluș este unic. Poți să citești sute de povești despre sarcină, despre naștere (naturală sau cezariană) și despre mii de experiențe cu bebelușii. Asta nu va garanta că și la tine va fi la fel.

Sunt câteva lucruri pe care aș fi dorit să le știu înainte de primul copil și doresc să le împărtășesc cu voi. Poate, într-o zi, vor fi de folos.

Nu întotdeauna lucrurile merg conform planurilor.

În momentul în care afli că ești însărcinată, ceva se schimbă. De fapt, totul se schimbă. Ești copleșită de un amalgam de emoții și gânduri. După aceea, îți faci un plan. Chiar și mental, dar știu că o faci. De la ședințe foto, la gender reveal party, modificări prin casă și pregătiri pentru momentul nașterii. E normal să faci toate acestea, însă te rog să ții cont de un lucru. Lucrurile s-ar putea să nu fie fix așa cum ți-ai dorit sau cum ți-ai imaginat. Și e absolut ok să fie așa, nu te speria!

De exemplu, eu nu am luat nici o secundă în considerare o naștere prin cezariană. Deși eram terifiată de nașterea naturală, mi-am luat timp doar să mă pregătesc psihic pentru acest moment. Și rău am făcut, căci după 36 de ore de travaliu, nu am avut încotro și a trebuit să aleg cezariana.

La fel se poate întâmpla și cu alăptarea, colicile sau adormirea bebelușului. Faptul că ți-ai făcut un plan înainte, nu înseamnă că totul va decurge conform planului. Dacă planul tău funcționează de la cap la coadă, atunci ești o norocoasă, nu trebuie să își faci griji. În caz contrar, nu te învinovăți și nu fi prea aspră cu tine. Doar acordă-ți timp, totul are o rezolvare!

E ok să nu simți instant o conexiune cu bebelușul tău

Știți poveștile acelea în care ți se spune că după ce ai născut, uiți toată durerea din timpul nașterii? Mda, sigur! Nu e chiar așa. Ce e drept, mie mi s-a întâmplat, dar doar pentru faptul că eram sub anestezie și nu puteam simți durerea. Imediat cum a trecut efectul, nu mă puteam gândi la nimic altceva decât la durerea pe care o simțeam în tot corpul. Și îmi era groază de recuperare și de faptul că nu voi putea face față situației.

Multe mame nu simt această conexiune instant, ea poate dura de la câteva zile la chiar câteva luni. Și știi ceva? Este absolut ok! În momentul în care noul tău născut plânge o oră continuu, aparent fără nici un motiv, este în regulă să te simți copleșită. Sau să o înjuri în gând pe acea mamă care tocmai a postat pe Instagram o poză în care arată super fresh, radiind și povestind despre cum se bucură de fiecare moment de părințeală.

Te compari cu ea și te întrebi ce este în neregulă cu tine? Ei bine, răspunsul este NIMIC! Acea iubire necondiționată, acele lacrimi de fericire și sentimentul de nu-pot-trăi-fără-tine va veni, te asigur.

Spune mai mult DA

Se întâmplă în unele cazuri ca noile mămici să devină anxioase și să creadă că tot ce trebuie să facă de acum încolo e să stea cu copilul. Nu ești un robot care poate funcționa 24/7 fără nici o problemă. Ești mamă și, da, copilul are mare nevoie de tine, dar nu totul pică pe umerii tăi.

Dacă soțul se oferă să stea cu copilul ca să te uiți la serialul preferat, spune da. Când soacra se oferă să stea o oră cu copilul ca să ieși cu soțul la o înghețată, spune da. Iar dacă o prietenă se oferă să-ți aducă cina, spune da. Nu ajută la nimic să fii reticentă în astfel de situații și nu e nevoie să le faci tu pe toate. Nici nu ai cum, trust me!

Alăptarea poate fi un proces dureros

Încă nu am întâlnit o persoană care să spună cât e de ușor să alăptezi. La unele mame, lactația se poate instala la câteva ore de la naștere, la câteva zile sau deloc. Și e ok în oricare dintre situații te-ai afla. Alăptarea nu te face mai mult sau mai puțin mamă, dar asta este cu totul o altă discuție.

După cum ziceam mai sus, alăptarea poate fi un proces dureros. E important să te informezi, eventual să consulți un specialist în alăptare pentru a trece mai ușor prin această experiență. Nimeni îți cunoaște situația, călătoria ta în tărâmul parenting-ului. În consecință, nimeni nu ar trebui să te streseze în acest sens sau să te critice.

Așadar, dacă nu poți face față alăptării și treci pe formulă, este perfect ok. Fă ceea ce crezi că e mai bine pentru tine și copilul tău și nu lăsa pe nimeni să intervină.

Relația cu partenerul tău va fi testată

Mai devreme sau mai târziu. Pentru acelea dintre voi care sunt suficient de norocoase încât să aibă alături un partener respectuos, iubitor și implicat, s-ar putea ca pentru o perioadă să nu-l mai placi la fel de mult. Sunt mulți factori care determină această reacție, dar este absolut normal.

Eu, care am cel mai iubitor, atent, plin de compasiune și implicat soț, tot nu m-am putut abține să nu-l urăsc. Eu am stat acasă toată ziua cu un omuleț care a stat toată ziua atașat la sân și a plâns, nefăcând duș încă, iar el tocmai se întorsese acasă de la muncă (având oportunitatea de a merge la o cafenea sau de a se întâlni cu vreun prieten). Am început să fiu geloasă căci el avea libertatea de a se reîntoarce la rutina lui. Iar când avea Matei 2 luni și a ieșit pentru prima dată cu băieții la bere după…hmm…mult timp, am plâns.

Consider că diferența aceasta dintre rutine face ca relația să fie testată. Însă, odată ce vă găsiți ritmul, lucrurile vor fi cât se poate de minunate. Chiar dacă vor exista suișuri și coborâșuri, întemeierea unei familii este cea mai fantastică experiență pe care o poți împărtăși cu cineva. Îmi aduc aminte când l-am văzut pe Ovidiu făcând flotări cu Matei pe spate și apoi adormind amândoi. Am simțit cum îmi crește inima de bucurie și de iubire.

Dă-ți răgaz cel puțin 6 luni

Tocmai ai născut, dar asta nu înseamnă că vei fi în aceeași formă fizică sau psihică precum înainte. Ai nevoie de cel puțin 6 luni pentru ca organismul și hormonii să înceapă să se stabilizeze. Pentru unele dintre noi, chiar mai mult. Cu siguranță, sunt și femei care pierd greutatea aproape instant și ies din spital în blugii de dinaintea sarcinii, dar aceste cazuri sunt rare. Pentru noi, celelalte de 95%, ne ia ceva mai mult timp să revenim la greutatea inițială.

Și da, societatea în care trăim uneori este ipocrită. În timpul sarcinii, nu contează cât de mult ia în greutate o femeie, va fi adorabilă. După ce a născut, va primi doar priviri deloc apreciative pentru că e grasă. E nevoie de răbdare, totul va reveni la normal. Eu, după 15 luni de la naștere, mai am de slăbit cam 11 kg.

Ca și concluzie, proaspătă sau viitoare mămică, faci o treabă excelentă, iar bebelușul tău e norocos să te aibă.

Ce alte sfaturi despre parenting le-ați împărtăși aici?