Am căzut în propria-mi capcană. Mi-am încălcat principiile şi regulile pentru…o iluzie, o idee nebunească ce nu mi-a adus decât dezamăgire. Nu m-am gândit niciodată să ajung în această situaţie, că voi fi victima greşelii mele.
Degeaba regret acum, nu va mai fi ca înainte. Nu pot să dau timpul înapoi…e ireversibil.Iar acum, când lucrurile au luat amploare, mă simt extrem de neîndemânatică şi singură. De parcă tot universul ar lupta împotriva mea. “Nu! Nu e corect.. E imposibil”, îmi plânge sufletul. “De ce eu? De ce acum? De ce,tocmai, EL?”
Reproşul este cel care dăinuie şi care mă face să mă simt vinovată. Tentaţia este mare, extrem de mare, iar când ajungi să nu mai ai control asupra lucrurilor, atunci pierzi totul. Într-o clipită. Fără să îţi dai seama..”Iar acum? Doar nu pot sta să îmi plâng de milă şi să privesc cum totul se transformă în ruină..”
Şi-atunci o iau din nou de la capăt!!