Procesul de Kafka

Cred că fiecare dintre noi, la un moment dat, s-a identificat cu personajul principal al Procesului lui Kafka din cauza sistemului rece şi egoist din societate. Ceea ce s-a întâmplat pe scenă a fost complex, copleşitor, curajos. Prestaţia actorilor a fost impecabilă, ireproşabilă. Inţeleg că nu le-a fost uşor să redea povestea personajelor kafkaniene, însă acest lucru nu s-a simţit deloc. Sincronizarea lor a fost perfectă, acurateţea si exactitatea cu care au interpretat personajele implicate în proces m-au impresionat.

Un lucru am remarcat, însă, care m-a cam întristat. Publicul clujean este inhibat, pudic chiar. ” Uite o ţâţă”, “uite un picior” – se auzea chicotindu-se în sală, asta în timp ce la Fifty Shades of Grey nimeni nu a scos un sunet la scenele erotice ale protagonistilor. În 2017  încă mai avem prejudecăţi şi încă mai gândim inside the box? Se pare că da.

Procesul lui Kafka reflectă trăirile interioare ale lui Franz, după arestarea sa. Ura amestecată cu frică, furie şi mândrie. Absurditatea sistemului şi lipsa unei vine concrete îl aduc în pragul disperării, făcându-l vulnerabil şi amplificându-i stările paradoxale prin care trece.

Procesul este o piesă de teatru la care merită să mergeţi, însă vă recomand să citiţi cartea căci altfel veţi înţelege acţiunea.

Ai fost la Procesul? Cum ţi s-a părut?

sursa foto: teatrulnationalcluj.ro