Când vine vorba de dragoste, devenim niște proști. Brusc, nu mai auzim, nu mai vedem, nu mai gândim. E suficient să-i vedem chipul LUI sau al EI, să ne mângâie pe păr în timp ce ne trântește un „bună, dragule” sau „bună, dragă” , să ne sărute așa cum numai EL/EA știe să o facă și ne apare pe față instant zâmbetul acela tâmp, incontrolabil. Zâmbet de proști, cum îi mai zic eu.
Fiecare dintre noi are o persoană specială în viața sa. Sau a avut. Sau, poate, va avea.
O persoană care ți-a făcut ca pulsul să o ia razna doar cu o singură privire, care ți-a furat inima cu un zâmbet aparent nevinovat, care ți-a adus stoluri de fluturi în stomac și lângă care timpul pare că stă în loc. Și parcă îți e frică să respiri, pentru a nu ruina acel moment frumos, iar prințul/prințesa să se transforme într-un broscoi sau broscuță? Mă rog, ați prins ideea.
Dacă ai o astfel de persoană în viața ta, păstreaz-o. Căci merită! Dacă nu o ai, sper să o întâlnești!
Căci, nu-i așa, cu toții ne dorim o telenovelă din aceea siropoasă cu happy end. O persoană care să ne facă să simțim că trăim și nu doar că existăm. O persoană lângă care să ne simțim invincibili, lângă care imposibilul devine posibil.
Și asta pentru că ne dorim, cu toții, tipare. EA își dorește un bărbat sexi, cu simțul umorului, deștept, manierat și puteți continua voi lista de clișee. EL își dorește o femeie care știe să-i gătească orice poftește, care să aibă fundul Shakirei și focoasă ca și Queen B. și să fie cel puțin la fel de șarmantă precum Esca.
Ce te faci facă el arată ca unul decupat din reviste, dar care nu te face să te simți împlinită? Ce te faci dacă EA e la fel de moale ca o plastilină, de care te-ai plictisit să o (re)modelezi?
Haideți să nu căutăm tipare sau ambalaje frumoase. Și nici perfecțiune. Haideți să căutăm o persoană specială lângă care să îmbătrânim.
Haideți să ne dăm un refresh, să ne golim Recycle Bin-ul din creierașul nostru și să ne schimbăm coordonatele inimii.
Ce spuneți, încercăm?
xoxo