Tot ce nu ți-am spus

Tot ce nu ți-am spus este una dintre puținele cărți din ultima perioadă care nu m-a captivat. Este prima carte scrisă de Celeste NG pe care o citesc și, foarte probabil, ultima.

Cartea începe oarecum cu punctul culminant al cărții, și anume faptul că Lydia – fiica favorită a lui James și Marilyn – e moartă. Acest anunț sumbru provoacă haos și tensiuni în familia americano-chineză. Din momentul în care poliția găsește corpul neînsuflețit al Lydiei în lacul din apropiere, nimic nu mai e la fel în familia lor și aceasta începe să se destrame încet-încet. Pe măsură ce ancheta poliției înaintează, familia Lydiei își dă seama că sunt foarte multe lucruri pe care nu le știu despre ea, deși aveau impresia că o cunosc perfect!

Cine sau ce a determinat-o să meargă cu o barcă, singură, pe un lac din moment ce nu știe să înoate? Ce secrete ascundea Lydia? Care îi erau prietenii ei? Avea Lydia prieteni? Ce legătură ae Jack cu dispariția Lydiei? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care îl macină pe James și-l face să se învinovățească pentru faptul că nu își cunoștea deloc fiica. Răspunsurile ies încet la suprafață, astfel că secretele familiei Lee sunt expuse. Unul câte unul. Vise care au dus la dezamăgire, nesiguranțe nerostite, frici neîmpărtășite, trădări dureroase, dorințe ascunse, lipsa comunicării care a condus la conflicte interfamiliale și la incapacitatea de a se înțelege unii pe alții sau pe ei înșiși.

Ng descrie perfect modul în care părinții pun presiuni asupra copiilor săi din cauza propriilor nereușite. Din cauză că ei. la rândul lor, au trăit după dorințele părinților lor și se confruntă cu crize de identitate. Marilyn este un exemplu în acest sens deoarece aceasta își dorește ca Lydia să devină cu orice preț medic, pe când soțul ei trăiește zi de zi cu speranța ca Lydia să devină o tânără populară și să aibă mulți prieteni. Lydia nu își dorește nici să devină medic, nici să fie în centrul atenției, dar trebuie să facă față acestor presiuni. Eșuează.

Tot ce nu ți-am spus este un roman trist, cu o poveste tragică. Părinți care se luptă cu demonii trecutului lor, copii care tânjesc după afecțiune și apreciere, însă nu au curajul să ceară asta. În familia Lee nimeni nu spune ce își dorește, ce îl deranjează sau ce perspectivă are asupra unui lucru. Nu se discută despre nimic și toți par a fi ok cu asta. Până când prima persoană clachează. Deși acțiunea se petrece undeva prin anii 1970, subiectul abordat încă poate fi considerat de actualitate.

Tot ce nu ți-am spus accentuează importanța comunicării, mai ales în cadrul unei familii. Dacă și-n cadrul familiei Lee exista măcar un minim de comunicare, multe dintre evenimentele neplăcute ar fi putut fi salvate. Marilyn poate nu mai pleca de casă și poate că ar fi găsit împreună cu James o soluție pentru visul ei de a deveni doctor; James ar fi trecut peste frustrările lui culturale și rasiale; Nath poate fi fost mai apropiat de tatăl său; Lydia ar fi fost mai fericită și mai deschisă.

Deși subiectul cărții mi-a plăcut mult, stilul lui Celeste nu m-a atras deloc. Mi s-a părut destul de întortocheată cartea, felul în care sărea de la o scenă la alta mă bulversa și trebuia să reiau lectura. E foarte probabil să iau o pauză de la cărțile scrise de ea. Cel puțin pentru moment. De asemenea, mi-ar fi plăcut ca paginile să fie mai aerisite și să existe mai mult dialog. Bine, acest lucru cred că ține de detalii, dar pentru mine contează mult.

Una peste alta, Tot ce nu ți-am spus merită citită. Te face să te reflectezi asupra propriilor acțiuni și este un îndemn de a aprecia persoanele din jurul tău la adevărata lor valoare, până când nu e prea târziu.

Mulțumesc, Libris pentru exemplarul oferit!

xoxo