Salutare, fainilor! A trecut ceva timp de când nu am mai scris. Și nu, nu am pățit nimic, nu am fost răpită de extratereștii vs pokemon players, nu m-am supărat, ba din contră, sunt (destul de) sănătoasă, mă bucur de vacanță și îmi fac planul de atac pentru perioada ce vine. Și nu mă simt vinovată pentru absență, cred că farmecul de a deține un blog stă în faptul că scrii când vrei, ce vrei.
Și nu am stat chiar degeaba în lunile acestea: am vizionat Quantico ( e genial serialul sta), Lucifer, The Blacklist, Suits, Fairy Legal (ăsta e cam boring, dar merge), Graceland..și ăsta e fain tare, însă finalul e sec. Mai sunt și alte seriale, însă mă opresc aici. Poate voi face un top cu cele mai bune vs. cele mai proaste seriale. 😀
*******************************************************************************************
Suntem niște ființe complicate. Transformăm imposibilul în posibil doar pentru a ieși la cafea cu fata/ băiatul de care ne place și cu care suntem convinși că vom avea o relație pentru ca, mai apoi, să-l/o ignorăm complet. Facem lucruri care nu neapărat ne plac doar pentru a ieși în club cu gașca aia șmecheră. Facem compromisuri peste compromisuri pentru a obține o anumită poziție socială, obiecte extravagante sau nu știu..excursii în locuri exotice, fără a fi mulțumit/ă la final. Purtăm nenumărate măști, poate – poate va fi cineva care să ne observe și să ne bage în seamă. Adoptăm atitudini greșite pentru ca, mai apoi să plângem și să devenim frustrați că persoana X nu a înțeles mesajul corect.
De ce nu poți fi tu însuți? Desigur, există și excepții, dar mă refer strict la categoria de mai sus. Ce te împiedică să fii tu în forma ta pură?
Cred că ne place să ne pierdem timpul, iar când ajungem la bătrânețe ne rupem părul din cap dacă-l mai avem de proști ce am fost în tinerețe. Bine că așteptăm 3 ore să răspundem la un sms, că, deh..dacă răspundem imediat facem impresie proastă. După alea 3 ore, răspundem așa…vag, arogant și poate sarcastic, să știe cu cine se pune și să nu ne trezim suferind. În cazul în care primim un răspuns arogant, ne supărăm și nu mai răspundem sau, ca să ne scoatem, zicem că a fost o glumă. Nu ne exprimăm sentimentele că noi nu suntem fraieri, ce mama naibii!! Lasă că timpul le rezolvă pe toate și, odată cu trecerea lui, X-ulescu/a își va da seama ce suflet nobil am. Când întâlnim o persoană de care ne place, nu o invităm la o cafea, doamne feri! Așteptăm o săptămână, că doar curajul nu vine așa..instant.
E o mare prostie! Și o mare pierdere de timp! Timpul nu ne așteaptă, așa că răspunde la mesaj imediat ce l-ai văzut; exprimă-ți punctul de vedere, acționează așa cum crezi că e ok pentru tine. Acest cod, dacă-l pot numi așa, e invalid. Dă-l uitării. ALT+SHIFT+DELETE din creier. Pentru totdeauna.
Nu trebuie să cădem nici în extrema cealaltă în care confundăm ”îndrăzneț” cu ”insultător și arogant”, ”direct” cu ”nesimțit” și ”amuzant” cu ”sarcastic”. Limita bunului simț nu trebuie încălcată sub nici un pretext.
Pe curând! Până atunci, be yourself!
xoxo
să nu mai lipseşti atât! Mi-era dor să te citesc 😉
Ce drăguţă eşti, Potecuţo. Mulţumesc! ☺
Pfui! Bun sfat! Dacă nu ești tu însuți/însăți, cine altcineva ai putea fi?
Și da, farmecul unui blog (dacănu ai alte motivații au aspirații mai mult sau mai puțin tangibile) este să scrii ce vrei, când vrei!
Corect, doar cǎ unora le este frică sǎ fie ei înşişi din varii motive 🙂
Hm.. Poate nu știu că este voie să fii tu însuți/însăți. Că nu e o copetiție și că e al nabii de greu să tot pretinzi că ești altceva sau altcineva! 😉