Nu îmi plac pisicile. Am zis și repet asta ori de câte ori e nevoie. Aș putea scrie lejer o carte despre asta, gen „5 motive pentru care nu îmi plac pisicile” sau „Limba pisicească pentru toată lumea”, „Când pisica nu-i acasă înseamnă că e la vecinu”, etc.
Știu că pozele cu pisici de pe Facebook sunt de-a dreptul adorabile, însă când îți iei în dotare un asemenea specimen lucrurile se schimbă. Radical. Ați analizat vreodată comportamentul pisicii voastre? Dacă nu, te invit să citești Jurnalul Unei Pisici. A se citi de preferat înainte să cumperi o mierlăitoare în casă.
Mă trezesc de dimineață, cu mult înainte să se trezească sclavii care au grijă de mine. Cum nu am stare, trebuie să îmi găsesc ceva de făcut. Gen, să ling sclava pe față, să-i rod părul sau să strâng pungile de prin casă. Orice, numai să nu stau cuminte la picioarele sclavilor și să îi aud cum respiră suav.
Evident că sunt ignorată și ăștia doi din pat se prefac că nu mă aud – deși intuiția mea pisicească știe foarte bine că mă aud perfect, ba chiar mă și urăsc în acest moment – așa că încep să fredonez o melodie random. Treziți-vă, sclavilor! Ole-Ole-ole! Miauuu! Miauuuuuuu!
Bun, acum că sunt amândoi treji, mă pot pune înapoi să dorm. Cum de ce, am obosit deja! În plus, ador să văd cum se învârt cei doi iubiți sclavi prin casă buimaci. O urmăresc în special pe sclavă, căci ea e mai ușor de enervat. Se duce săgeată către bucătărie să își pregătească o scârboșenie de băutură. Cică e băutura ei preferată, cafea se numește. Am gustat și eu de câteva ori când nu era atentă, dar zău dacă mi-a plăcut. E absolut oribilă. Pe cuvânt de pisică dacă mint! Miauu!
În timp ce ea așteaptă să fie gata cafeaua, îmi pregătește mie micul dejun. Sclava mă strigă, iar eu alerg imediat spre bolul cu mâncare! Miros de două ori, apoi mă întorc țanțoșă spre pătuțul meu. Evident că îmi e foame, dar așa îmi place mie să o calc pe nervi. O să mă întorc să mănânc când se duce ea la duș. Asta numai așa să o fac să vină din duș să-mi deschidă ușa la bucătărie. Privirea ei de scorpie mă amuză enorm. Sclava! Dar oricum mă iubește!
Înainte să plece la birou vine să mă pupe. Pff! Deja dorm și nu mă deranjez să îmi deschid ochii pentru ea. Îmi zice un „să fii cuminte”, dar ăsta e un fel de salut ciudat de al ei! O ignor complet! Imediat cum pune mâna pe clanță mă așez cuminte în spatele ei și încep să miaun sfâșietor, ca și cum îmi pare rău că pleacă. Nu, normal că nu-mi pare rău, dar așa am obișnuit-o. Și o mai fac să și întârzie la birou, ha ha! Uită că am disperat-o mai devreme și începe să mă mângâie și să spună cuvinte drăguțe. Rămân rece la drăgălășenia ei, dar sclava nu-și dă seama. Are impresia că leșin de încântare. Fraiera!
Imediat cum aud cheia în ușă, întoarsă de două ori, începe distracția. Fac bungee jumping de pe dulapul din bucătărie până pe masă, alunec frumos pe masa udă lăsând o căpiță de păr în urma mea și aterizez în chiuvetă. De asemenea, udă. Repet chestia asta de câteva ori, după care mă car în baie.
În baie fac alpinism pe perdeaua de la cadă, după care mă arunc în cadă. Bine că sclava nu a lăsat cada plină cu apă că mi-ar fi stricat toată distracția! Normal că umplu și cada de păr. Ce, numai chiuveta să fie decorată cu părul meu absolut superb? După jumătate de oră mă plictisesc și de asta. M-aș cățăra puțin și în chiuveta din baie și i-aș răsturna la sclavă niște creme de pe dulăpior, dar mi-am adus aminte că sclavul și-a lăsat pijamalele și șosetele lângă pat. Clar, de neiertat! Ale mele sunt!
Mă tăvălesc prin ele până ce adorm. Doamne, ce confortabile sunt! Materialul ăsta..hmm..ce e? Normal că nu știu, habar nu am să citesc. Aș putea dormi aici o veșnicie! Acum înțeleg de ce sunt pijamalele lui favorite!
Acum că am dormit pentru a 23683 oară pe ziua de azi, m-am plictisit. Normal că nu mă joc cu jucăriile pe care mi le-au cumpărat sclavii. Doar nu-s proastă! Cu ce să mă joc? Cu ce să mă joc? Să încep cu perdeaua din living. Parcă ar fi interesantă. Ce dacă e scumpă as fuck și sclava abia a cumpărat-o? Gheruțele mele așa fain întră în materialul ăsta fin! Și uite că ies ațe din ea! Uraaaaaaa! Ce distractiv e! Parcă ar merge și pe asta să fac cățărări! Ia să încerc! Nu de alta, dar să nu mor proastă!
Mă duc să îmi las părul și pe pătura din dormitor, că doar nu are destul de strâns după mine! Eu sunt vedeta casei, eu trebuie să suport toți musafirii! Apropo, v-am spus cât de toantă mă cred adulții ăștia? Mă cred retardă rău, nu așa! Au impresia că dacă plimbă o ață pe jos mă impresionează! Sau când mișcă degetele sub o pătură! Jesus, ce penibili sunt! Huh! Dar știu că le place să o fac pe proasta, așa că din când în când le fac pe plac. Nu de alta, dar cum pot eu să mă mai distrez zi de zi cu sporturile mele extreme? Și ca să nu se supere prea tare că le distrug chestii prin casă, mă pun la ei în brațe când se întorc de la servici și încep să torc. Nu pricep de ce le place asta, dar serios dacă îmi pasă! Fiecare cu fixurile lui!
Oh, e deja seară? Trebuie să vină sclavii acasă! Să mă grăbesc să îmi las amprentele mele drăguțe pe geamul din dormitor! Numai așa, să aibă sclava ce spăla! Miauu!
xoxo
Sursa foto: Instagram Pablo
Pst, pst! Dacă vă place de Pablo, follow him! <3
Chiar daca fac tot ce ai scris in articol si chiar mai mult eu tot iubesc pisicile.
Articolul de mai sus e un pamflet mai mult. 😀
Eu iubesc pisicile din nurma îmi imaginez viața fără ele..Am doua pisici..Acum doi ani una mi-a murit și am suferit foarte mult după ea..
Oh, imi pare rau sa aud asta! 🙁 Eu nu-s asa mare fan pisici! Te pup!
Eu iubesc toate animalele, am o pisicuta, am avut si caine dar din pacate a murit.
🙁 imi pare rau!