De ce înșelăm?

De ce înșelăm? De ce suntem înșelați? Ce facem după ce aflăm că suntem înșelați? Iertăm? Ignorăm? Purtăm pică? Închidem ochii și mergem mai departe? Ce simți în momentul acela? 

În ultima călătorie pe care am făcut-o cu trenul, am întâlnit o doamnă tare vorbăreață. Era 3 AM și doamna aceea avea un chef de vorbă de zici că a fost pedepsită 3 ani să nu scoată un sunet. Pe lângă faptul că a fost nepoliticoasă tanti – eu citeam o carte super faină și mi-a stricat distracția, obligându-mă să pun un semn de carte în dreptul paginii pentru a nu uita unde am rămas, să închid cartea și să o ascult. Trist, dar așa am făcut!

Pentru a-mi fi mai ușor, o voi numi pe această doamnă Petronela. Deci, Petronela a început interogatoriul. Câți ani ai? De unde ești? De ce ai ales Clujul? De ce călătorești noaptea? Și de ce singură? Ai/ nu ai iubit? În ce clasă ești, pardon, ce an de facultate? Ce studiezi? Ce e aia sociologie? Te-a pus mama să studiezi asta? Mergi des cu trenul? Îl iubești pe prietenul tău? Oups..primele întrebări mi s-au părut de bun simț, absolut normale și răspundeam strict la subiect. Mă simțeam de parcă răspundeam la ceva chestionar, în care erau întrebări deschise și semideschise. Dar ultima întrebare mi s-a părut destul de personală pentru a răspunde unei străine, la nici 3 minute după ce ne-am cunoscut. Am trecut peste acest aspect, am zis că nu e cazul să fiu paranoică/ ignorantă/ cu fixuri/ nesuferită etc și i-am răspuns că îl iubesc. Ioi, și a început monologul!

” Faci cea mai mare greșeală din viața ta! Cum să-l iubești, măi fată? Dar tu știi ce te așteaptă? Nu știi că ai 20 și cât ai zis? 23? Pfoaii..”

Mă uitam la ea cu ochi mari, încă șocată de izbucnirea acestei bombe fără ceas. Mă întrebam, oare ce e greșit cu ea? Nu aveam timp să-mi găsesc răspunsuri, că își continua speech-ul.

” Fată dragă, copchilo, lasă-l. Ai să-mi mulțumești mai târziu!” 

Acum chiar intram în panică. Oare îl știe pe iubitul meu? Sunt ceva rude/ prieteni/ cunoștințe/ vecini? Ce se întâmplă aici? Sau e vrăjitoare? Da! Asta cred că e! Este vrăjitoare!! Fuuuugi!

”Știți, trebuie să-mi termin cartea, am de făcut un proiect și..”

Aha..ești genul ăla de tocilară! Tocilară, naivă și cuminte! Vezi că vei avea de suferit în viață dacă nu te schimbi. Acum, cât mai timp, că după…ehehhe, ce o să mă mai pomenești!

Acum îmi făceam scenarii care mai de care mai creapy, mă și vedeam cu inima scoasă din piept de către Petronela care se uita la mine cu un rânjet de vrăjitoare, fără dinți, chiar și fără proteză și cu ghiarele stileto pline de sângele meu. Brrrr! 

După vreo 2 ore de monolog, am aflat că soțul ei a înșelat-o cu prietena ei cea mai bună. Ah, și amândoi erau niște alcoolici. Și ea, săraca, a trebuit să-l ierte și să îndure tot. Am îndrăznit să o întreb dacă l-a iertat pentru că îl iubea foarte mult, la care mi-a râs în nas și mi-a zis: ” Așa sunt toți bărbații, chiar și iubitul ăsta al tău. Tu ai noroc că nu stați încă împreună și se poate eschiva, dar eu am văzut cu ochii meu totul. Toți bărbații înșeală și noi femeile trebuie să iertăm. Așa e ca o lege nescrisă! Nu încerca să o faci pe grozava și să îl iei la întrebări, că te mai și căsăpește din bătaie! Îl ierți, te prefaci că nu ai văzut și-ți vezi de viața ta!” 

Ei bine, Petronelo, nu toți oamenii sunt așa. Și dacă vrei să-ți spun un secret, și femeile înșeală! La greu! Fiecare persoană care este înșelată are dreptul să știe de ce a trebuit să treacă prin asta, mi se pare firesc. Dacă tu ai ales să-l ierți pe soțul tău, e absolut decizia ta. Nimeni nu te poate trage la răspundere pentru asta, dar nici tu nu trebuie să te comporți de parcă ești victima de la știrile de la ora 5. 

A înșela este o alegere! Fie că ești treaz, fie că ești beat – e o alegere! Atât la femei, cât și la bărbați. Nu te pune nimeni să îți înșeli soțul/ soția, iubitul/iubita. Nici măcar gradele din băutură. Și încă ceva, nu poți da vina pe băutură pentru că înșeli. Nu poți veni cu scuza că ”ți-a tulburat gândirea”. Eventual poți spune că ai ales să bei ca să-ți fie mai ușor să o faci. 

Eu nu sunt fan înșelat. Dacă voi simți vreodată chestia asta, e urgent și nu pot da de iubitul meu, atunci măcar îi trimit un sms în care îi spun că între noi s-a terminat acel ceva. Nu este ok să înșeli, eu consider doar un gest de lașitate pentru că nu ai curajul să-i spui persoanei cu care ai avut o relație că nu mai simți pentru ea ce simțeai odată. Și nu accept replica ”Te-am înșelat, dar tot pe tine te iubesc!” Bullshit.

Dragă Petronela, m-ai făcut să te țin minte ceva vreme, dar asta nu înseamnă că toată lumea trece prin ce ai trecut tu. Ești doar un caz. Nu generaliza! 

Tu ce ai face dacă ai fi înșelat?