Este sfârșit de an. Și, inevitabil, vine momentul acela în care ne cuprinde nostalgia și devenim siropoși, mai ales acum că a trecut și Crăciunul. Și privim în urmă să vedem cum am fost în 2015, scoatem lista întocmită la început de an și bifăm unul câte unul obiectivele atinse. Cât am suferit? Cât am iubit? Ce am iubit? Cât timp am irosit? Câți bani am cheltuit aiurea, cât am investit, câți mai avem? Câte prietenii s-au dus pe apa sâmbetei? Avem regrete? Avem amintiri prețioase?
Pentru mine, 2015 a fost un an al provocărilor. Un an în care am învățat cât de important este să fii o persoană integră, am învățat să nu trăiesc în trecut, ci în prezent, să mă bucur de fiecare moment pe care îl trăiesc. Am învățat că oamenii vin și pleacă și nu trebuie să-i opresc, eventual să-i rog să nu blocheze intrarea inimii mele. 🙂 Tot 2015 mi-a arătat că oamenii care vor să rămână în viața ta, o fac, indiferent de perioadele prin care treci. Am mai învățat că nu trebuie să depinde de oameni și să nu am așteptări.
În 2015 am învățat că nici un vis nu este prea mare, iar dacă îți dorești ceva trebuie să muncești până ce reușești.
Am întâlnit o mulțime de oameni de la care am învțat lucruri importante, dar, mai ales, am învățat să nu las oameni nepotriviți în viața mea. Este cel mai toxic lucru pe care-l pot face. Pentru că, știi, atunci când întâlnești o persoană, ai timp vreo 5-10 secunde pentru a ști dacă îți place de ea ori nu. Iar dacă nu agreezi acea persoană, dar o lași în viața ta, e la fel de periculos precum ai bea Cif cu paharul.
În 2015 am devenit trainer, am crescut în organizația mea de suflet, am început mica aventură a unghiilor tehnice, am avut parte de cele mai faine surprize, mi-am mărit zona de confort, m-am aventurat în valurile Mării Negre, am avut ”concert” pe ulițele din Roma, tot acolo am mâncat cea mai mare și cea mai gustoasă înghețată ever, am respirat aer fresh de munte și am luat partea la cea mai inedită cerere în căsătorie din viața mea.
Acum, în decembrie, Sasha a plecat în Raiul Animăluțelor.
Tot în acest an, am învățat să fiu recunoscătoare pentru tot ce am și pentru toate clipele frumoase pe care le trăiesc!
P.S. Am învățat că dragostea nu se povestește, nu se cântă. Se trăiește!
Tu ce ai făcut în 2015?
2016, te aștept cu brațele deschise, cu zâmbetul pe buze și-n suflet, cu multă energie și vise mărețe!