Un nou început

Noi începuturi…
Sună frumos. Sună promițător. Fiecare an nou, job nou, oraș nou, iubit nou..totul ce ai trăit până atunci rămâne în urmă, iar tu o iei de la capăt. Îți faci un plan. Și-l respecți. Uneori simți că lipsește ceva și ”mai adaugi” câteva idei ori strategii planului tău. Pentru o perioadă lucrurile se așează: avansezi la servici, relația cu iubitul tău este nemaipomenită, te acomodezi cu orașul, îți faci prieteni..viața ta este roz. Și apoi…BOOM! Dintr-o dată, se năruie tot ce ai reușit să realizezi. Pentru o perioadă ești trist, deprimat. Iar apoi..urmează, ghici? Noi începuturi..

Chestia asta cu noi începuturi este un clișeu. O minciună ce ne-o spunem atât de frumos și cât de convingător putem, pentru a ne da putere să ne continuăm viața. E o expresie banală, atât de comună și sună așa bine ca rezoluție de început de an..Dar nu are efect. Serios, câte ”noi începuturi” poți avea într-o viață?
Un nou început îl vezi ca pe un nou capitol; bine structurat, scenariu impecabil, un pic de dramă cât să-l facă interesant, dar atent să nu-l transformi într-o adevărată dramă. Asta este valabil doar în condițiile în care capitolele anterioare erau ceva gen..comedie, dar atunci nu prea aveai nevoie de un fresh start.
Și în orice nou început vei trăi cu consecințele, rănile și sentimentele dintr-un vechi ”alt început”.