E duminică, afară e plăcut, ploile au încetat, sesiunea a trecut, vara a venit, lenea a rămas. Cred că sunt ultima persoană care mai trebuie să lucreze la proiecte, să citească o tonă de cărți și să se prezinte în restanță. Și asta pentru că nu am avut suficiente prezențe la seminarii.
Iubesc tema primului proiect. Este vorba despre manipulare în reclame. Știu că s-a scris multe lucruri despre acest subiect, dar pe măsură ce fac research, descopăr chestii faine, interesante și utile. Este minunat, de-a dreptul frapant să observi cum funcționează toată treaba asta cu publicitatea. Dar nu am timp să fac acest proiect așa cum trebuie și asta mă cam sâcâie.
Mi-am dat seama că am o problemă cu deadline-urile. Sau ele au o problemă cu mine, nu știu. Cert este că atunci când știu că am un termen limită la care trebuie să predau un proiect, mă panichez. Și cu toate că am atâtea idei despre ceea ce să scriu, sunt blocată. Parcă nu aș fi capabilă să leg trei cuvinte pentru a da contur gândurilor mele. It is sad!
Iubesc sociologia, iubesc lumea PR-ului și a HR-ului, marketingul și design-ul. Le studiez cu drag și mereu citesc cărți extra despre aceste domenii pentru sunt de actualitate și le găsesc atractive. Acum am nevoie de o mică pauză de la toate acestea, un film bun și o cafea la fel de bună. Este timpul pentru relaxare înainte de brainstorming! 🙂
There is a project that needs to be done!
xoxo
Amu să mă ierţi pentru ignoranţă. Da’ ce-i aia HR. măi ?
Mă iertaţi, vă rog, că răspund eu (şi tu-Cristian şi tu-madmoiselle) dar mi-a trezit amintiri frumoase subiectul. Eu aş zice că-i vorba de “human resources” şi sper să nu greşesc.
madmoiselle, ai activitate faină tare! 😉 Baftă!
De iertat iartă doar bunul Dumnezeu. Eu doar mă pot preface c-am uitat. No, asta se potrivește-aici fix cam ca nuca în perete dar e un produs al gândirii proprii și personale la care țin foarte mult și cu care, iată, simt nevoia să mă laud ori de câte ori am ocazia. Chiar dacă_contextul e numai tangențial cu deosebita profunzime (iertată fie-mi modestia 🙂 ) a emanației proprii. Oricum, chiar nu era cazul să îți ceri iertare deși sper că ești conștientă că ai riscat atâta vreme cât unii, degrab scotocitori prin suflete, ar putea să înceapă că caute sensuri ascunse într-un răspuns la o întrebare punctual-minoră. Hai, c-am dat-o în filozofeală ieftină și viața, în simplitatea ei, nu dă doi bani de complicații inutile. Mulțumesc pentru lămurire. Eu credeam că-i ceva cu Hoteluri/Restaurante.
Eu mi-am cerut iertare faţă de gazdă că ea ar fi trebuit să răspundă şi faţă de tine că tu pe ea ai întrebat-o şi eu m-am băgat aiurea-n seamă. Pentru mine nu e o problemă filosofeala de care spuneai, chiar mi-a plăcut răspunsul.
De la mine nu era cazul să îți ceri iertare. Dacă faptul că mi-ai răspuns va fi interpretat de vreun binevoitor într-un alt registru mie unuia chiar nu îmi pasă. Sper doar ca tu să nu simți vreun disconfort vis-a-vis de asta. Încearcă să te protejezi chiar dacă ai răspunsuri la vreo întrebare la care eu nu știu să răspund. Că lumea-i rea. Iar eu, mai devreme sau mai târziu, voi găsi răspunsurile la întrebări.
Ioi, deci mă iertați că răspund după un car de ani. 🙂 Potecuța avea dreptate, este vorba de Human Resources – Resurse Umane, cum îți e mai ușor! 🙂
Cristian, la cât sunt de neîndemânatică, nu prea am ce căuta în hoteluri/ restaurante :))