Cât de importantă este alimentația?
Fie dai 100% și la sală și din alimentație, fie nu. Dacă chiar vrei să ai rezultate, poți să ai. Dacă vii la sală cu conceptul „Bă, vin la sală ca să pot să mănânc ciocolată”, o să ajungi după câteva luni exact aceeași persoană. Nu se schimbă prea multe.
Acum, fără să insult pe cineva, dar dacă vrei să schimbi ceva, trebuie să îți iei de la gură. Trebuie să lași la o parte gogoașa aia sau trebuie să nu mai mănânci după ora X. Bei eventual un pahar cu apă sau te pui mai devreme la somn. Deși pare greu, e un stil de viață mult mai bun! Dormi mai bine, te hrănești mai bine și ești mai sănătos.
Ce înseamnă pentru tine o viață sănătoasă?
Să faci tot ce te face fericit.
Ok, dar poate pentru cineva ciocolata înseamnă fericire…
Uite, exact asta voiam să zic. Pe mine sportul mă face fericit, să fiu sănătos mă face fericit. De exemplu, dacă mâine e un maraton, mă înscriu la el și îl termin – asta mă face pe mine fericit. Dacă pe tine te face fericită să stai pe balcon să citești în timp ce bei 10 Reds pentru că asta te face fericit, go for it.
Dar atunci nu poți să ai așteptări de genul „da vreau să și arăt bine”. Oricine, orice – fă ce te face fericit și apoi să te gândești la cum arăți sau ce cred alții despre tine.
„Decât să vii nefericit la sală că nu ai mâncat gogoașa aia, mai bine mănânc-o și după vii și la sală!”
Care a fost cel mai îndrăzneț proiect al tău? Care ți-a adus și cea mai mare satisfacție…
Pfuu! Nu pot să spun că mi-a adus cea mai mare satisfacție, dar cel mai îndrăzneț proiect al meu a fost Sound Waves. Împreună cu doi prieteni, lucrând pe partea muzicală, am lansat o firmă. O companie de producție muzicală care e doar la început căci am luat-o ușor, baby steps prin octombrie 2016. Din februarie suntem și în legalitate, avem toate actele la zi.
Și cea mai mare provocare a mea a fost să trec peste toată birocrația din România. Puteam de atâtea ori să renunț, având naționalitate maghiară puteam să merg în Ungaria…De fapt, nici nu trebuia să mă duc, aplicam online. Și încă e o provocare pentru că e destul de greu să intri în industria muzicală din România care e destul de…aglomerată.
Chiar citeam acum ceva timp și mi-a rămas ideea întipărită în minte ideea că industria muzicală din România e ca un troleu dimineața. E foarte plin! Toată lumea e înghesuită până la ușă. Și nimeni nu o să se dea jos să-ți facă loc ție! Ca să intri, trebuie să fii damn special!
Asta încercăm să facem noi acum. Să ne găsim locul și să vedem dacă putem să facem ceva ieșit din comun. Sperăm că o să iasă pentru că e un proiect drag, e chiar prima companie pe care am lansat-o eu personal, fără ajutor din exterior.
Revenind puțin la marketing, există și dezavantaje în acest domeniu?
Da! Aș zice că da pentru că trebuie să-ți placă pe bune să faci treaba asta. Un dezavantaj e că trebuie să fii dedicat și asta îți mănâncă foarte mult timp. Nu poți să spui „da, sunt specialist marketing și lucrez de la 9 la 17”. Așa nu o să devii niciodată specialist. Ești doar o persoană care implementează niște strategii ale altora sau ai niște idei bune care poate au prins acum, dar nu o să ai viață lungă în asta.
În plus, e concurență mare. În România încă e la început, numai de câțiva ani vezi anunțuri de marketing și încă nu știe toată lumea înțelege conceptul acesta și importanța lui.
Ce alte pasiuni mai ai?
Mașinile. Tot timpul mi-au plăcut mașinile, orice fel – bine, către cele sport trag și am făcut tot posibilul să fiu în jurul lor .
Mâncatul. Bine, nu mâncatul în sine, ci toată partea ce ține de mâncare: de la gătit până la mâncat și savurat mâncare. Și când am fost în State am lucrat la bar și bucătărie – nu pot spune că sunt chef, dar nici nu mă pierd prin bucătărie.
Povestește-ne puțin despre America. 🙂 Cum a fost experiența în sine?
Experiența în sine a început cu vreo 6 luni înainte să plec în America. Începeam să realizez de prin Decembrie – cam atunci m-am înscris – că partea asta de inginerie chimică nu-i ce-mi place. M-am dus la o agenție și m-am înscris. Am plătit prima taxă și apoi le-am zis alor mei „Plec cu Work&Travel în America.”
Și am plecat! A fost și acolo o aventură de la mersul în Ungaria, de acolo în Amsterdam și apoi mai departe. Povești cu aventuri nebune și în Atlanta unde nu am avut zbor de conexiune pentru că am încercat să mergem cât mai ieftin posibil..A trebuit să rămânem o noapte în Atlanta, care e un fel de zonă din asta mai neprietenoasă nu numai cu turiștii, ci cu orice formă de viață. Am dormit într-un hostel de unde puteam auzi noaptea poliție, câini și împușcături – chiar și în camera în care ne-am cazat încă se simțea miros a…țigări, ca să le spun așa.
Am mers în Alabama, lucram ca și housekeeping. Mergeam și făceam curățenie în camere de la 8 la 5, iar de la 5 până la 12-1 noaptea în bucătărie. Așa a fost o vară întreagă. Avea jumate de zi liberă pe săptămână și, de obicei, când terminam programul mergeam acasă. Fie dădeam petreceri, fie ne jucam pe televizor, fie mergeam cu bicicletele noaptea…Looking back, nu știu cum am supraviețuit o vară întreagă acolo, din punct de vedere fizic!
Asta urma să te întreb: de unde energie pentru petreceri și plimbări?
Cum? Imaginează-ți că aveam o măsuță acolo plină cu doze de Monster (energizant) clădite că eu nu mai ajungeam să le pun.
Spune-mi trei lucruri la care nu ai renunța niciodată.
Sportul. La sport chiar nu aș pute renunța. Am fost și bolnav și încercam să fac puțină mișcare pentru că ăsta e tabietul meu. E zona mea de confort!
Marketing-ul. Pentru că mă regăsesc în ea.
Cred că sunt doar două lucruri. Cred că la orice altceva aș putea renunța.
Spune-ne o picanterie despre tine.
Whuuut?! Nu știu, am două prietene și trei neveste și I am porn addict! Glumesc, evident! Picanteria mea e pe partea de fitness: sâmbăta după-amiază (adică după ce o să plec de aici) o să merg la Mc, îmi iau vreo 2-3 meniuri, un McFlurry, ceva beri și sucuri, mă dezbrac în boxeri, îmi trag jaluzelele și îmi dau drumul la desene animate gen Family guy sau American dad. Doar imaginează-ți!
Și ce planuri de viitor ai?
Hmm..
În viitorul apropiat, asta ca să nu-ți pun întrebarea clasică ”unde te vezi peste 5 ani?!”
Făcând exact ce ți-am descris mai devreme, doar că pe plajă. Nu în România. Poate în Bahamas sau pe o insulă doar a mea…Glumesc din nou! (râde).
Sincer? Unde mă văd peste 5 ani? O să revenim la întrebare, aici subiectul e puțin mai sensibil. Aș vrea să mă văd tot în România, dar pentru asta am nevoie de lucruri care să mă țină aici. De asta mă implic foarte mult.
Îți place să călătorești?
Daaa…! De asta lucrez în companie de turism! Nu s-ar zice, hmm?! (râde). Îmi place mult să călătoresc și să văd locuri noi. Sunt foarte atașat de natură. M-am născut la Sovata și am stat acolo până pe la 6 ani. Și de când știu umbla, bunicul meu mă lua și mergeam cu el în pădure de cel puțin 2 ori pe săptămână vară, iarnă – nu conta. Am învățat să mă orientez, ce ciuperci sunt bune, ce lemne sunt bune, cum să faci un foc, etc. Gata, destul: altă întrebare!
De unde pasiunea pentru tatuaje? Observ că ai două tatuaje.
Măii, și aici e destul de sensibil subiectul pentru că pentru marea majoritate, tatuajele înseamnă pușcărie, rocker și nu în sensul bun – așa ești catalogat. Bunicul meu, în perioada comunistă, lucra în carieră de piatră și pentru câțiva ani a fost în Libia. Și el acolo și-a făcut un tatuaj pe umăr, unde se îmbină zona pieptului cu umărul.
Și-a făcut, spre toată seriozitatea lui, o femeie. Dezbrăcată. Care stătea cu picioarele desfăcute. Un picior pe piept, un picior pe umăr. Când ridica mâna, domnișoara lui desfăcea picioarele. Și de atunci mi-am zis că dacă îmi fac un tatuaj, îmi fac unul ce să reprezinte ceva.
Ce reprezintă tatuajul de pe umăr? ( un tatuaj ce reprezintă un cap de lup)
A fost o mai o amintire pentru că l-am făcut în State. Am zis că nu plec de acolo până ce nu-mi fac un tatuaj. Are mai multe semnificații. Una dintre ele are o conotație istorică: cum ne-am mutat în Geoagiu, acolo e centru istoric dacic. Și m-am legat foarte mult de zona aceea. Și, în mod ironic, fiind ungur mă simt mai patriot decât mulți dintre români. Ideea e „să nu uiți de unde ai plecat!”
Pe lângă asta, lupii se descurcă bine atât singuri, cât și în haită. Haita reprezentând familia și ei sunt 100% dedicați familiei și se descurcă și solitari. Sunt și perioade în care trebuie să fii singur și trebuie să te axezi pe tine.
Attila, cam acestea au fost întrebările mele pentru tine. La final, ai un gând/ un sfat pentru cei care ne citesc?
Fă ce-ți place, fără regrete!
xoxo
Pentru colaborări, sugestii, întrebări, îl găsiți pe Attila pe pagina sa de facebook și instagram.
Sursă foto: arhiva personală Attila Colaci