Îmi aduc aminte perfect acel moment. Stau pe marginea patului și nu-s capabilă să mă mișc. Tremur. Ochii îmi sunt împăienjeniți, iar câteva lacrimi îmi curg pe obraji. Nu știu dacă sunt lacrimi de fericire sau teamă. Poate puțin din amândouă. A trecut mai bine o jumătate de oră de când stau așa pe pat, uitându-mă în gol. Ice îmi simte neliniștea și vine alături de mine înpat, punându-și capul în poala mea. Nici măcar nu-l observ. Mă linge ușor pe bărbie și abia acest lucru mă trezește la realitate. O să fiu mămică!

O avalanșă de gânduri îmi apar în minte. Sentimentul de teamă mă cuprinde din ce în ce mai mult. Nu știu nimic despre bebeluși, nu știu ce implică o sarcină, ce riscuri pot apărea și cum voi face față noii aventuri.

În amalgamul acesta de gânduri și întrebări se strecoară o imagine care îmi provoacă și mai multe emoții. Eu, ținându-mi bebele într-un marsupiu. Închid ochii și zâmbesc! Chiar dacă în momentul de față este de mărimea unei nuci de cocos și chiar dacă nu l-am cunoscut încă, nu mă oprește nimeni și nimic să visez la acel moment magic.

O să am un copil! O să am cu adevărat un copil! Zic cu adevărat pentru că până acum, Ice – blănosul meu răsfățat, era copilul meu. Băiețelul meu năzdrăvan, așa îl alintam. O să am un copil, țip fericită în timp ce nu-mi pot opri zâmbetul larg de pe buze!

Încep să dau un search pe Pinterest după cărucior, pătuț, baby nest, marsupiu și scaun auto. Încep cu aceste lucruri pentru că sunt absolut sigură că voi avea nevoie de ele. Dacă nu prea știu cum aș vrea să fie căruciorul, știu perfect cum îmi doresc marsupiul: ergonomic, cu glugă și model vesel. Mi se pare esențial să porți copilul într-un marsupiu, cel puțin în primul an din viață.

baby-nest

După ce am epuizat Pinterest-ul, iar m-a cuprins teama. Și acum ce fac? Am răscolit Google-ul cu toate subiectele posibile despre sarcină și naștere. Rău am făcut, căci aproape la fiecare articol mai adăugam câte un sindrom imaginar sau o boală la fel de imaginară.

Doar vizita la medic m-a liniștit. Ceea ce vă sfătuiesc și voi să faceți, iar dacî vă documentați de pe internet, să verificați întotdeauna sursele. Ei bine, vizita la medic, nu doar că mi-a șters cu buretele toată lista cu boli imaginare, dar mi-a și explicat ce trebuie să fac, pas cu pas, în următoarele șase luni.

Analizele medicale

Este important să mă asigur că nu am nici o problemă de sănătate care să-mi pună în pericol bebele. Aici mă refer la analize de sânge care indică absența anemiei și a problemelor de coagulare ( hemoleucograma completă, coagulograma), analize ce țin ce buna funcționare a ficatului și a rinichilor (creatinină, uree, acid uric, profil lipidic și glicemie) și cele care țin de hormoni. Pentru prima dată am auzit de profilul TORCH și screening-ul pentru hepatita B și C care sunt musai de făcut în primul trimestru de sarcină.

Testul NIPT – Non Invasive Prenatal Test

Inițial, acest test mi s-a părut inutil. Un moft, o fiță, un test băgat pe gât mămicilor însărcinate. Asta din cauza faptului că nu mă încadram la nici o categorie de gravide la care le este recomandat acest test. Nu aveam prima sarcină după 35 de ani, nu am istoric în familie cu sindrom Down, Edwards sau altele de acest gen și nici nu au fost identificate anomalii la ecografie. Am decis, totuși, să-l fac pentru o mai mare siguranță a copilului meu pentru că acest test poate depista 99% din feții cu sindromul Don și 98% cei cu sindromul Edwards.

Recoltarea placentei și recoltarea de celule din sângele ombilical

Ei bine, dacă tot suntem la capitolul riscuri și prevenirea anumitor boli, zic să vorbim și despre recoltarea placentei. Jur că acest lucru a fost ca o revelație pentru mine, căci știam că se recoltează doar celule din sângele ombilical sau celule stem din placentă. Dar, în toată documentarea mea până în acest moment al sarcinii, am descoperit că cei de la Cord Blood Center au și acest tip servicii.

Nu sunt specialist și nu o să intru în detalii tehnice, dar vă pot spune un lucru care mi-a rămas întipărit în minte. Acum ceva ani în urmă am cunoscut o mămică care a regretat enorm faptul că a refuzat să facă acest lucru. Copilul ei, din nefericire, s-a îmbolnăvit extrem de grav, iar aceste celule stem recoltate la naștere l-ar fi ajutat enorm.

Poate te întrebi , la fel cum am făcut-o și eu la un moment dat, de ce este atât de important să recoltez celule stem din sângele ombilical și să le stochez într-o bancă de celule stem. Acesta este o sursă de celule stem tinere extrem de valoroase care pot fi recoltate doar la naștere. Ceea ce fac celulelestem tinere mai speciale decât cele adulte este faptul că au o capacitate mai mare de multiplicare, iar pe durata stocării nu sunt afectate de factorii de mediu (ex. Radiații , infecții, medicamente medulotoxice), de trecerea timpului, de boli sau de contaminare cu celule tumorale.

Ceea ce m-a frapat la Cord Blood Center este faptul că au și Școala Mamei. Acest program cuprinde cursuri perinatale care vin în ajutorul viitorilor părinți și, partea cea mai faină, e că poate fi susținut și online. Deja vreau să mă înscriu, căci niciodată nu strică un sfat sau o informație utilă de la un medic, moașă, asistentă, psiholog și kinetoterapeuți. Ah, și să vă mai spun ceva: participarea este gratuită!

Cam asta am făcut eu până acum, luna a cincea de sarcină. Documentare, analize și, din nou, documentare. Nu îmi doresc să fiu o mămică panicată sau extrem de exigentă, însă vreau să fac tot ce ține de mine pentru a oferi un viitor cât mai bun copilului meu.

Sunt curioasă cum v-ați pregătit voi în sarcină, care v-au fost temerile și cum le-ați depășit!

Articol scris pentru proba a doua din SuperBlog 2020!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

You may use these <abbr title="HyperText Markup Language">html</abbr> tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*