Procesul de Kafka

procesul-kafka-teatru-cluj
Procesul
regia: Mihaela Panainte
scenografia: Helmut Stürmer
muzica: Șerban Ursachi
coregrafia: Enikő Györgyjakab
maestru de lumini: Jenel Moldovan Distribuţia:
K: Ionuţ Caras
Pictorul Titorelli, Biciuitorul, Aprodul Curții: Cristian Grosu
Leni, Fetița 1, Kaminer: Patricia Brad
Avocatul Huld, Paznicul Willem, Agent 1: Matei Rotaru
Block, Preotul: Adrian Cucu
Domnișoara Bürstner, Fețita 3, Robensteiner: Anca Hanu
Unchiul, Paznicul Franz, Agent 2: Radu Lărgeanu
Spălătoreasa, Fetița 2, Kullich: Angelica Nicoară
Doamna Grubach, O persoană din mulțime: Elena Ivanca
Studentul Berthold, Un acuzat: Cristian Rigman
Inspectorul, Șeful de birou: Mihai-Florian Nițu
Dacă există o piesă de teatru care să îţi dea mind fuck, atunci Procesul de Franz Kafka este alegerea perfectă. Weekend-ul trecut am ieşit la teatru, după o pauză de aproape doi ani. Când am păşit scările Teatrului National din Cluj mi-am dat seama cât de mult îmi lipsise ieşirile la teatru.
Am aşteptat cu nerăbdare să văd Procesul, mai ales atunci când dragul meu coleg Zeus mi-a arătat trailerul. Nu am citit cartea şi nici nu ştiam mare lucru despre Kafka, dar mi-a plăcut mult cum a fost pusă în scenă povestea.
procesul-franz-kafka

Deşi Procesul în regia Mihaelei Panainte a fost îndelung criticat, mie mi-a plăcut. Mie şi sutelor de oameni care au umplut sala şi au aplaudat minute în şir la finalul piesei. Trebuie să recunosc că mi-a luat ceva timp până ce am înţeles despre ce este vorba din două motive: 1. repet, nu citisem cartea şi 2. spectacolul de pe scena clujeană nu a fost chiar atât de explicit. Însă  nici nu cred că era necesar ca Mihaela să redea 100% acţiunea din roman.

Kafka este arestat fără a cunoaşte, însă, motivul.  Urmează un proces lung şi stresant care reflectă realitatea tristă în care trăim: fiecare funcţionar  îşi face doar treaba, nimeni nu îţi dă explicaţii şi nimănui nu îi pasă de tine.
Cred că fiecare dintre noi, la un moment dat, s-a identificat cu personajul principal al Procesului lui Kafka din cauza sistemului rece şi egoist din societate. Ceea ce s-a întâmplat pe scenă a fost complex, copleşitor, curajos. Prestaţia actorilor a fost impecabilă, ireproşabilă. Inţeleg că nu le-a fost uşor să redea povestea personajelor kafkaniene, însă acest lucru nu s-a simţit deloc. Sincronizarea lor a fost perfectă, acurateţea si exactitatea cu care au interpretat personajele implicate în proces m-au impresionat.
procesul-teatru-cluj
Un lucru am remarcat, însă, care m-a cam întristat. Publicul clujean este inhibat, pudic chiar. ” Uite o ţâţă”, „uite un picior” – se auzea chicotindu-se în sală, asta în timp ce la Fifty Shades of Grey nimeni nu a scos un sunet la scenele erotice ale protagonistilor. În 2017  încă mai avem prejudecăţi şi încă mai gândim inside the box? Se pare că da.
Procesul lui Kafka reflectă trăirile interioare ale lui Franz, după arestarea sa. Ura amestecată cu frică, furie şi mândrie. Absurditatea sistemului şi lipsa unei vine concrete îl aduc în pragul disperării, făcându-l vulnerabil şi amplificându-i stările paradoxale prin care trece.
Procesul este o piesă de teatru la care merită să mergeţi, însă vă recomand să citiţi cartea căci altfel veţi înţelege acţiunea.
Ai fost la Procesul? Cum ţi s-a părut?
sursa foto: teatrulnationalcluj.ro
Share on Facebook3Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn1Share on Google+0Pin on Pinterest0Email this to someone
Citeste si urmatoarele articole

Lasă un răspuns